bourel, -ea s.m., adj. 1 s.m. Dim. al lui bour. Vițăluși și bourei se prăbușeau (CAM.). ♦ Analog, (reg.) Melc. Rămînea cu ceasurile să se uite la bourei (AGÂR). 2 s.m. Fig. Mamelon. Sub alba haină de noapte, de la gît în jos se trădau boureii sînilor (EMIN.). 3 adj. Care are coame ca ale bourului; bourean. • sil. bo-u-. pl. -ei, -ele. /bour + -el.