15 definiții pentru boscorodi

boscorodí [At: NEGRUZZI, S. I, 227 / Pzi: ~desc / E: ns cf ucr бoжкopoдити] 1-2 vti A bombăni. 3 vi (Îvp) A vrăji. 4 vt A descânta pe cineva. 5 vt A plictisi cu văicăreli sau flecăreală. 6 vt A face observații întruna. 7 vt A mustra. 8 vi A vorbi în șoaptă. 9 vt A spune ceva bolborosind. 10 vi (Îvr) A scotoci

BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observații; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. božkorodity.

BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. A vorbi (singur) spunînd vorbe neînțelese, a bolborosi; a îndruga. Turnau [făină] în ceaun, de-a dreptul din poală, boscorodind. CAMILAR, N. I 209. Mirați, au boscorodit turcii pe limba lor. STANCU, D. 11. Femeia boscorodea în tindă. REBREANU, R. II 62. ♦ (În superstiții) A descînta pronunțînd formule neînțelese; a vrăji. Țiganca... întinse cărțile. Apoi începu să boscorodească. SANDU-ALDEA, D. N. 193. Începe dracul a boscorodi din gură și a descînta. CREANGĂ, P. 58. ◊ Tranz. Cînd trecea cu mortul pe la poarta noastră, îl boscorodeam cu cimilitura: Chițigaie, gaie... CREANGĂ, A. 14. 2. Tranz. A mustra, a cicăli. La masă stătea lîngă mine și mă boscorodea mereu că nu mănînc. IBRĂILEANU, A. 27.

BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese; a bolborosi. ♦ (În superstiții) A descânta, a vrăji. 2. Tranz.A mustra, a cicăli. – Onomatopee.

boscorodí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 să boscorodeáscă

BOSCORODÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, descânta, face, fermeca, meni, plictisi, sâcâi, ursi, vrăji.

BOSCORODÍ vb. v. bombăni.

boscorodí (désc, -ít), vb.1. A face farmece. – 2. A bombăni, a bodogăni. Mag. boszorkányos „a face farmece” (Drăganu, Dacor., V, 322; Scriban). – Der. boscoroadă, s. f. (bombăneală); boscorodeală, s. f. (bombăneală). Rut. bozkoróditi care, după Bogrea, Dacor., IX, 795, este sursa cuvîntului rom., pare mai curînd că provine de la el.

A BOSCORODÍ ~ésc 1. intranz. A vorbi încet și nedeslușit (ca pentru sine); a bodogăni; a bolborosi; a bombăni; a bălmăji. 2. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproșând diferite lucruri; a cicăli; a morocăni. /cf. ucr. božkorodity

boscorodì v. Mold. 1. a descânta, a mormăi: boscorodind molifte NEGR.; 2. a scotoci: ce-mi boscorodești prin dulap? AL. [Compromis din bosco(ni) și blogodori, printr’o formă intermediară (blogo)rodi].

boscorodésc v. tr. și intr. (ung. boszorkánykodni, a fărmăca). Fam. Descînt, sfătuĭesc mult: nu mă maĭ boscorodi atîta! Bodogănesc, mormăi, spun mult și încet (descîntece, rugăciunĭ): a boscorodi un descîntec. Rar. Scotocesc, cotroboĭesc: a boscorodi pin dulapuri. – Și boroscodesc. V. fărmăcător, blogodoresc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

boscorodí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. boscorodeáscă

boscorodi vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. DESCÎNTA. FACE. FERMECA. MENI. PLICTISI. SÎCÎI. URSI. VRĂJI.

BOSCORODI vb. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

boscorodí, boscorodesc, vb. intranz. și tranz. – (reg.) 1. A vorbi (singur) spunând vorbe neînțelese. 2. A descânta, a vrăji, a face farmece: „Cum s-o-ntunecat, fata o boscorodit în șură” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 141). – Din magh. boszorkányos „a face farmece” (Drăganu, Scriban, DER); din ucr. božkorodity (Bogrea, DEX), dar „pare mai curând ca acesta să provină din română” (DER).

Intrare: boscorodi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boscorodi
  • boscorodire
  • boscorodit
  • boscoroditu‑
  • boscorodind
  • boscorodindu‑
singular plural
  • boscorodește
  • boscorodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boscorodesc
(să)
  • boscorodesc
  • boscorodeam
  • boscorodii
  • boscorodisem
a II-a (tu)
  • boscorodești
(să)
  • boscorodești
  • boscorodeai
  • boscorodiși
  • boscorodiseși
a III-a (el, ea)
  • boscorodește
(să)
  • boscorodească
  • boscorodea
  • boscorodi
  • boscorodise
plural I (noi)
  • boscorodim
(să)
  • boscorodim
  • boscorodeam
  • boscorodirăm
  • boscorodiserăm
  • boscorodisem
a II-a (voi)
  • boscorodiți
(să)
  • boscorodiți
  • boscorodeați
  • boscorodirăți
  • boscorodiserăți
  • boscorodiseți
a III-a (ei, ele)
  • boscorodesc
(să)
  • boscorodească
  • boscorodeau
  • boscorodi
  • boscorodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)