bora smi [At: DN² / Pl: nct / E: it, fr bora] Vânt puternic, uscat și rece, care bate, iarna, dinspre munte spre mare, mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și Mării Negre.

bora s.m. invar. (meteor.) Vînt puternic de iarnă, uscat și rece, care bate dinspre culmile montane orientate în lungul țărmurilor către marea mai caldă, în special pe coasta răsăriteană a Mării Adriatice și în Italia nordică. • /<it., fr. bora.

BORA s. m. invar. Vînt violent, uscat și rece, care bate mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Adriatice și Negre. – It. bora.

BORA s.n. invar. Vînt violent, uscat și rece, obișnuit mai ales pe coastele de nord-est ale Mării Negre și Mării Adriatice. [< it., fr. bora].

BORA s. m. inv. vânt de iarnă violent, uscat și rece, pe țărmul Dalmației. (< it., fr. bora)

BORA n. invar. Vânt puternic, uscat și rece, care bate pe coastele nord-estice ale mărilor Adriatică și Neagră. /<it., fr. bora

bori² v vz borî

borî² vt [At: DA / Pzi: ~răsc / E: bor] (Reg) A-și ridica marginile pălăriei.

borî¹ vit(a) [At: CUV. D. BĂTR. II, 289 / V: (înv) bori / Pzi: ~răsc / E: nct] 1-2 (Pop; nrc) A vomita. 3-4 (D. șerpi) A scuipa. 5-6 (Pop; vig) A ejacula. 7-8 (Îe) A(-și) – sufletul (sau aburul) A muri.

ciora-bora i [At: SEVASTOS, ap. TDRG / E: ciorobor] Cuvânt care sugerează convorbirea prelungită a două persoane care se tocmesc.

borî vb. IV. (pop.) 1 tr. (compl. indică conținutul stomacului, suc gastric etc.) A da afară; a vomita. A borît tot ce a mîncat. 2 tr. Expr. A-și borî sufletul = (despre animale) a muri. 3 intr. Analog. (despre șerpi) A scuipa venin. 4 intr. (vulg.) A ejacula. • prez.ind. -ăsc. /etimol. nec.

BORÎ (-răsc) vb. tr. pop. A vărsa (din gură bucate nermistuite).

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. (Popular) A vomita.

BORÎ, borăsc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Pop.) A vomita.

A BORÎ ~ăsc 1. tranz. pop. (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda. 2. intranz. A da afară pe gură alimentele din stomac. /Orig. nec.

borî v. a da afară din stomac, a vărsa (din gură). [Origină necunoscută].

borăsc, a -î v. tr. și intr. (cp. cu voresc 1). Triv. Vărs din stomah.

vărs, a -á v. tr. (lat. versare, frecŭentativu luĭ vértere, versum, a întoarce, rut. versare, pv. versar, fr. verser. Vărs, verșĭ, varsă; să verse. V. vĭers). Împrăștiĭ răsturnînd vasu din nebăgare de samă: a vărsa vinu pe fața de masă, a vărsa paharu. Arunc (daŭ în colo) apa dintr’un vas orĭ făina (grăunțele ș. a.) dintr’un sac, torn, deșert: a vărsa ligheanu în găleată. Depun: a vărsa baniĭ la casierie. Cheltuĭesc mult: vizitatoriĭ străinĭ varsă banĭ în Elveția. Arunc, scot: vulcanul varsă foc, cenușă și lavă; tunurile varsă moarte. Daŭ afară pe gură (vomitez) mîncarea pe care stomahu n’o primește de greață orĭ de boală (trivial borăsc): bolnava a vărsat laptele. A-țĭ veni să-țĭ verșĭ mațele, a simți mare greață. Fig. Revărs, răspîndesc: a vărsa binefacerĭ, lumină, pace. Descarc: a-țĭ vărsa mînia pe cineva. V. refl. Curg în, mă scurg în: Siretu se varsă în Dunăre. Năvălesc în mare număr, mă revărs: infanteria se vărsa de pe dealurĭ. A vărsa sînge, 1. a ucide, 2. a tuși violent scoțînd flegmă cu sînge.

bora (vânt) s. m.

bora s. m. invar.

bora s. m. invar.

borî (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, 3 sg. borăște, imperf. 1 boram; conj. prez. 1 sg. să borăsc, 3 să borască

borî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. bora, perf. s. 3 sg. borî, 3 pl. borâră, m.m.c.p. 3 sg. borâse, 3 pl. borâseră; conj. prez. 3 să borască; ger. borând; part. borât

borî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. borăsc, imperf. 3 sg. bora; conj. prez. 3 sg. și pl. borască

borăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rîre inf. s., -rît prt., -rîtor adj. v.

borî (borăsc, -ît), vb. – A vărsa, a vomita. Lat. *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjug. ca în it. aborrire, prov., v. fr., cat. aborrir, sp. aburrir (cf. REW 23). Cu excepția sp., sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”. Semantismul rom. se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; cf. gr. σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau fr. vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis. Cuvîntul este general cunoscut (ALR, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah. Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țig. Der. borală, s. f. (Trans. de Sud, spermă); borîcios, adj. (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adj. (care vomită, vomitiv); borîtură (var. borătură), s. f. (vomitat).

borî, borăsc v. t. v. i. (vulg.) 1. a vomita. 2. a denunța.

BORÎ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.

borî vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA.

borî, borăsc, v.i.t. (pop.) A vomita, a vărsa. ■ În Moldova, Maram. și, sporadic, în nordul Trans. (ALR, 1938; h. 204). – Lat. *abhorrire (DER).

borî, borăsc, vb. tranz. – (reg.) A vomita, a vărsa. – Et. nec. (Șăineanu, MDA); lat. *abhorrire, de la abhorrescere „a urî” (DER).