17 definiții pentru borș, Borș   declinări

BORȘ, (2) borșuri, s. n. 1. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă. 2. P. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci.

BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră, preparată din tărîțe puse să fermenteze în apă; p. ext. ciorbă făcută cu această zeamă sau acrită cu oțet, cu zeamă de varză etc. Borșul de miel și sarmalele și friptura... erau, cum spusese gazda, fudulie. PAS, L. I 25. Anghelina a adus borșul de găină. SADOVEANU, N. F. 14. Iedul cel cuminte tăcea molcum în horn, cum tace peștele în borș la foc. CREANGĂ, P. 25. Cine se frige cu borș suflă și-n iaurt.Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (nechemat) în treburile cuiva. Dar, la urma urmelor, de omorît n-a omorît pe nimeni... în borșul nimănui n-a suflat, SLAVICI, O. I 323. Mie unuia știu că nu-mi suflă nimene în borș. CREANGĂ, P. 230. (Familiar) A mînca borș = a spune lucruri neadevărate; a minți. Să nu mai mănînce borș pe degeaba. PAS, L. I 126. A se face borș = a se înfuria; a se face foc. Ignat Cercel se făcu borș de cum deschise ochii, fiindcă muierea nu era mulțumită de loc că n-a luat și un purcel. REBREANU, R. II 162. A-i da (cuiva) borșul în foc = a-i sări țandăra.

BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră, preparată din tărâțe puse să fermenteze în apă; p. ext. ciorbă acră. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A se face borș = a se înfuria. – Rus, ucr. borșc.

borș s. n., (ciorbe) pl. bórșuri

borș (bórșuri), s. n.1. Zeamă acră preparată din fermentarea tărîțelor de grîu. – 2. Ciorbă preparată cu această zeamă. – 3. (Arg.) sînge. Rut., rus. boršt (Miklosich, Slaw. Elem., 16). – Der. borșar, s. m. (poreclă dată soldaților); borșer, s. n. (vas în care fermentează borșul); borși, vb. (a fermenta).

BORȘ ~uri n. 1) Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea în apă a tărâțelor de grâu opărite. 2) Fel de mâncare lichid, constând din fiertură de carne sau/și de legume, înăcrită cu acest lichid (sau cu alt fel de acreală). ◊ A mânca (la) ~ a minți. A sufla în ~ul cuiva a se amesteca nedorit în treburile cuiva. /<rus., ucr. boršț

borș n. 1. zeamă acrită prin dospirea tărâțelor într’însa; 2. ciorbă făcută din zeamă de varză; 3. fig. orice lucru acru; vin, borș curat; nu-i suflă în borș, nu se lasă a fi luat în râs: mie unuia nu-mi suflă nimeni în borș CR. [Rus. BORȘTŬ].

borș n., pl. urĭ (rut. boršč, borș și plantă umbeliferă țepoasă heracléum spondýlium, din care odinioară de făcea borș. [Bern. 1, 109]. V. borșesc, zborș, bursuc). Apă înăcrită pin dospirea tărîței. Fertură (de frupt orĭ de post) făcută din această apă, foarte obișnuită la masa Românuluĭ. O porțiune de borș: adă doŭă borșurĭ! Fig. Iron. Vin prea acru. A mînca borș (Triv.), a spune minciunĭ. A nu lăsa pe cineva să-țĭ sufle’n borș, a nu-ĭ permite obrăzniciĭ față de tine. A te face borș, a te’nfuria, a te face foc. V. ciorbă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BORȘ, borșuri, s.n. 1. Lichid acru preparat din tărâțe de grâu și de porumb, peste care se toarnă apă clocotită, lăsat apoi să fermenteze la 24-26 ºC, utilizat pentru acrit supele. 2. Supă tradițională în țările Europei de est, gătită cu legume diverse, cu sau fără carne sau pește, acrită cu borș.

BORȘ, com. în jud. Bihor; 3.632 loc. (1991 ). Expl. de balast și petrol. Uzină de alumină. Punct de frontieră rutier, cu Ungaria.

BORȘ subst., dar poate fi alt radical. 1. fam.; -u, Ioan, mold. (BCI IV 214); -ul, Osul (Băl III). 2. Borșa, N., ard.; – Onofrei (BCI VII 110); Borș/ani s.; -arul t.; -eni, -șești ss.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz expr. a se lăuda înainte de reușită.

a-i curge borșul expr. a avea o hemoragie, a sângera.

a sufla (cuiva) în borș expr. a-i face (cuiva) toate poftele; a ține (cuiva) partea necondiționat și fără discernământ.

a umple de borș (pe cineva) expr. a bate (pe cineva) până la sângerare.