3 definiții pentru Borș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

borș s.n. 1 Zeamă acră obținută prin fermentarea tărîțelor (de grîu, secară etc.) în apă, cu care se acresc unele mîncăruri; ext. ciorbă preparată cu această zeamă sau acrită cu oțet, cu zeamă de varză etc. După borșul polonez, veneau mîncări grecești (C. NEGR.). ◊ Borș pescăresc v. pescăresc. ◊ Expr. (fam.) A mînca borș = a minți. A se face borș = a se înfuria. Ignat Cercel se făcuse borș de cum deschise ochii (REBR.). A-i da cuiva borșul în foc = a se mînia; a-i sări țandăra. A se iuți tărîța în borș v. iuți. A mînca borșul cuiva v. mînca. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva v. sufla. A umple borș v. umple. A veni ca la borș v. veni. ♦ Gener. Ceea ce este acru. Smîntîna s-a făcut borș. 2 (entom.; pop.) Sucul secretat de furnici. 3 (arg.) Sînge. ◊ Expr. A-i da cuiva borșul (pe nas) = a-i curge, a-i țîșni cuiva sîngele (pe nas). • pl. -uri. /<rus., ucr. борщ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BORȘ, com. în jud. Bihor; 3.632 loc. (1991 ). Expl. de balast și petrol. Uzină de alumină. Punct de frontieră rutier, cu Ungaria.

BORȘ subst., dar poate fi alt radical. 1. fam.; -u, Ioan, mold. (BCI IV 214); -ul, Osul (Băl III). 2. Borșa, N., ard.; – Onofrei (BCI VII 110); Borș/ani s.; -arul t.; -eni, -șești ss.

Intrare: Borș
Borș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bo