BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră, preparată din tărîțe puse să fermenteze în apă; p. ext. ciorbă acră. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca în treburile cuiva. (Fam.) A mînca borș = a minți. A se face borș = a se înfuria. – Rus, ucr. borșc.