3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

bonjúr [At: NEGRUZZI, S. III, 58 / Pl: (1-3) -uri, (2) -i / E: fr bonjour] 1 sn (Frm) Cuvânt de salut echivalent cu „bună ziua”. 2 sm (Rar) Bonjurist. 3 sn Haină purtată de bonjuriști.

BONJÚR interj. (Franțuzism) Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. – Din fr. bonjour.

BONJUR1 interj. (Franțuzism folosit din ce în ce mai rar) Bună ziua!

BONJÚR2 s. n. (Învechit) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea (purtată de bonjuriști). În locul nădragilor acelor roși să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată. NEGRUZZI, S. III 58.

BONJÚR1 interj. (Franțuzism) Bună ziua! – Fr. bonjour.

BONJÚR2, bonjururi, s. n. (Înv.) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea. – Din fr. bonjour.

BONJÚR interj. (Franțuzism) Bună ziua! [< fr. bonjour].

BONJÚR interj. bună ziua! (< fr. bonjour)

BONJÚR interj. Bună ziua! /<fr. bonjour

bonjur n. 1. bună ziua (formulă de salutare): și îndată viind, unul îl cinstește cu bonjur PANN; 2. bonjurist: bonjurii cu lungi plete AL.; 3. haină croită după ultima modă: să pui un bonjur făcut după jurnal NEGR.; 4. numele muntenesc al ciupagului țărancei [= fr. bonjour].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonjúr2 (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri

bonjúr3 (haină) (înv.) s. n., pl. bonjúruri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bonjúr (bonjururi), s. n.1. Bună ziua; formulă care se folosește încă în saloane și în chip amical. – 2. (Înv.) Costum european. Fr. bonjour.Der. bonjurist, s. m. (în prima jumătate a sec. XIX, tînăr educat în Franța, cu idei reformiste, franțuzit).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bonjur, s. n. sg. (intl.) buzunarul din spate al pantalonilor.

Intrare: bonjur (haină)
bonjur3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonjur
  • bonjurul
  • bonjuru‑
plural
  • bonjururi
  • bonjururile
genitiv-dativ singular
  • bonjur
  • bonjurului
plural
  • bonjururi
  • bonjururilor
vocativ singular
plural
Intrare: bonjur (interj.)
bonjur1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • bonjur
Intrare: bonjur (persoană)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonjur
  • bonjurul
  • bonjuru‑
plural
  • bonjuri
  • bonjurii
genitiv-dativ singular
  • bonjur
  • bonjurului
plural
  • bonjuri
  • bonjurilor
vocativ singular
  • bonjurule
  • bonjure
plural
  • bonjurilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonjur (haină)

  • 1. învechit Haină la modă la mijlocul secolului XIX.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În locul nădragilor acelor roși să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată. NEGRUZZI, S. III 58.
      surse: DLRLC

etimologie:

bonjur (interj.)

  • 1. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

bonjur (persoană)

etimologie: