BONJUR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

bonjur [At: NEGRUZZI, S. III, 58 / Pl: (1-3) -uri, (2) -i / E: fr bonjour] 1 sn (Frm) Cuvânt de salut echivalent cu „bună ziua”. 2 sm (Rar) Bonjurist. 3 sn Haină purtată de bonjuriști.

bonjur interj., s.n. 1 interj. Formă de salut echivalent cu „bună ziua”. 2 s.n. (înv.) Haină la modă purtată de bonjuriști, croită după ultima modă. Un bonjur făcut după jurnal (c. NEGR.). • scris și bonjour. pl. n. -uri. /<fr. bonjour.

*BONJUR (pl. -ururi) l. sn. 1 Bună ziua: și îndată viind unul, îl cinsti cu un ~ (PANN) ¶ 2 ‡Haină croită după ultima modă (purtată de bonjuriști): să pui... un ~ făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată (NEGR.) ¶ 3 👕Scurteicuță, ciupag (purtat de țărance) (MAN.). II. sm. = BONJURIST: Azi ~ii cu lungi plete Fug de fete cucuiete (ALECS.) [fr.].

BONJUR interj. (Franțuzism) Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. – Din fr. bonjour.

BONJUR¹ interj. (Franțuzism folosit din ce în ce mai rar) Bună ziua!

BONJUR¹ interj. (Franțuzism) Bună ziua! – Fr. bonjour.

BONJUR interj. (Franțuzism) Bună ziua! [< fr. bonjour].

BONJUR interj. bună ziua! (< fr. bonjour)

BONJUR interj. Bună ziua! /<fr. bonjour

bonjour interj., s.n. v. bonjur.

bonjur² (fam.) interj. (și: a da ~)

bonjur¹ interj.

bonjur interj.