opțiuni
  • info
13 definiții pentru bonjur (haină)

Explicative DEX

BONJUR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

bonjur [At: NEGRUZZI, S. III, 58 / Pl: (1-3) -uri, (2) -i / E: fr bonjour] 1 sn (Frm) Cuvânt de salut echivalent cu „bună ziua”. 2 sm (Rar) Bonjurist. 3 sn Haină purtată de bonjuriști.

bonjur interj., s.n. 1 interj. Formă de salut echivalent cu „bună ziua”. 2 s.n. (înv.) Haină la modă purtată de bonjuriști, croită după ultima modă. Un bonjur făcut după jurnal (c. NEGR.). • scris și bonjour. pl. n. -uri. /<fr. bonjour.

*BONJUR (pl. -ururi) l. sn. 1 Bună ziua: și îndată viind unul, îl cinsti cu un ~ (PANN) 2 ‡Haină croită după ultima modă (purtată de bonjuriști): să pui... un ~ făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată (NEGR.) 3 👕Scurteicuță, ciupag (purtat de țărance) (MAN.). II. sm. = BONJURIST: Azi ~ii cu lungi plete Fug de fete cucuiete (ALECS.) [fr.].

BONJUR2 s. n. (Învechit) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea (purtată de bonjuriști). În locul nădragilor acelor roși să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată. NEGRUZZI, S. III 58.

BONJUR2, bonjururi, s. n. (Înv.) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea. – Din fr. bonjour.

bonjur n. 1. bună ziua (formulă de salutare): și îndată viind, unul îl cinstește cu bonjur PANN; 2. bonjurist: bonjurii cu lungi plete AL.; 3. haină croită după ultima modă: să pui un bonjur făcut după jurnal NEGR.; 4. numele muntenesc al ciupagului țărancei [= fr. bonjour].

bonjour interj., s.n. v. bonjur.

Ortografice DOOM

bonjur3 (haină) (înv.) s. n., pl. bonjururi

bonjur3 (haină) (înv.) s. n., pl. bonjururi

bonjur s. n., pl. bonjururi

Etimologice

bonjur (bonjururi), s. n. – 1. Bună ziua; formulă care se folosește încă în saloane și în chip amical. – 2. (Înv.) Costum european. Fr. bonjour. – Der. bonjurist, s. m. (în prima jumătate a sec. XIX, tînăr educat în Franța, cu idei reformiste, franțuzit).

Argou

bonjur, s. n. sg. (intl.) buzunarul din spate al pantalonilor.

Intrare: bonjur (haină)
bonjur3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonjur
  • bonjurul
  • bonjuru‑
plural
  • bonjururi
  • bonjururile
genitiv-dativ singular
  • bonjur
  • bonjurului
plural
  • bonjururi
  • bonjururilor
vocativ singular —
plural —
bonjour2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonjour
  • bonjourul
  • bonjouru‑
plural
  • bonjoururi
  • bonjoururile
genitiv-dativ singular
  • bonjour
  • bonjourului
plural
  • bonjoururi
  • bonjoururilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bonjur, bonjururisubstantiv neutru

  • 1. învechit Haină la modă la mijlocul secolului XIX. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DLRLC DLRM
    • format_quote În locul nădragilor acelor roși să pui un pantalon elegant, botine de glanț, un bonjur făcut după jurnal, ca toată lumea bine educată. NEGRUZZI, S. III 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „bonjur” (14 clipuri)
Clipul 1 / 14