3 definiții pentru bonjur (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONJÚR interj., (2) bonjuri, s. m., (3) bonjururi, s. n. 1. Interj. Cuvânt de salut pentru orice moment al zilei, echivalent cu bună ziua. 2. S. m. (Înv.) Bonjurist. 3. S. n. (Înv.) Haină la modă la mijlocul sec. XIX. – Din fr. bonjour.

bonjur n. 1. bună ziua (formulă de salutare): și îndată viind, unul îl cinstește cu bonjur PANN; 2. bonjurist: bonjurii cu lungi plete AL.; 3. haină croită după ultima modă: să pui un bonjur făcut după jurnal NEGR.; 4. numele muntenesc al ciupagului țărancei [= fr. bonjour].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bonjúr2 (bonjurist) (înv.) s. m., pl. bonjúri

Intrare: bonjur (persoană)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonjur
  • bonjurul
  • bonjuru‑
plural
  • bonjuri
  • bonjurii
genitiv-dativ singular
  • bonjur
  • bonjurului
plural
  • bonjuri
  • bonjurilor
vocativ singular
  • bonjurule
  • bonjure
plural
  • bonjurilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bonjur (persoană)

etimologie: