Definiția cu ID-ul 420900:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bonjur (bonjururi), s. n. – 1. Bună ziua; formulă care se folosește încă în saloane și în chip amical. – 2. (Înv.) Costum european. Fr. bonjour. – Der. bonjurist, s. m. (în prima jumătate a sec. XIX, tînăr educat în Franța, cu idei reformiste, franțuzit).