2 intrări
26 de definiții

Explicative DEX

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). – Et. nec.

bartă sf [At: DA ms / V: beartă, boartă, bortă, poartă / Pl: barte / E: ger Borten] 1 (Trs; Ban) Podoabă în formă de cunună, împodobită cu flori sau cu mărgele. 2 Panglică împletită din paie, care, pe la sate, se pune pe pălărie sau cu care se încing fetele peste brâu. 3 (Trs; îf bortă și boartă) Frunza de pe pălărie. 4 (Îs; șîf bortă) – de mireasă Panglică împodobită pe care o purtau, altădată, fetele în ziua nunții, peste cununa de flori. 5 (Îs; șîf boartă) – de flori Cunună de flori pe care și-o pun fetele în păr. 6 (Prin apropiere de cuvântul bată) Tivitura de sus a izmenelor (sau a rochiei), prin care trec brăcinarul, baiera etc. Si: betelie, bantă, bată.

beartă sf vz bartă

boartă sf vz bartă

boarță sf [At: H I, 7 / V: (reg) borț sm (Pl: ~i) / Pl: ~țe / E: nct] Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște Si: anghelină, belehariță, (reg) belghiță, beltiță, berchiță, boarchiță, bortănică, borțică, burtă-verde, burtică, burticuță, cărășoaică, chisoagă, chitic-lat, chizdorungă, chizdurcă, goghie-roșie, halan, lătană, lătiță, mioarță, ocheană săracă, ochenică, ocheniță, ochi-roș, pește de arin, pește sărac, preuteasă, proscheraș, rânchiță, roșioară, sfei (Rhodeus sericeus).

bortă2 sf vz bartă

borț2 sm vz boarță

bártă s.f. (reg.) 1 Podoabă în formă de cunună, împodobită cu flori sau cu mărgele. 2 Panglică împletită din paie, care se pune pe pălărie sau cu care se încing fetele peste brîu. 3 Panglică împodobită purtată de fete în ziua nunții, peste cununa de flori. • pl. -e. /<germ. Borten.

boarță s.f. (iht.) Pește de apă dulce, lung de cîțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus); șfei. • pl. -e. /etimol. nec.

BARTĂ (pl. -te) sf. Băn. (VIC.) = BEARTĂ.

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește mic (pînă la 5-8 cm), scurt și lat; trăiește în bălți și în cotiturile părăsite ale fluviilor și rîurilor (Rhodeus sericeus).

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce mic, scurt și lat, care își depune ouăle între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus).

BOARȚĂ ~e f. Pește dulcicol, de talie mică, care își depune icrele în scoici. [Sil. boar-ță] /Orig. nec.

Ortografice DOOM

boarță (reg.) s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

boarță s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

boarță s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

Enciclopedice

BOARȚĂ (BOARCĂ) s. f. Pește teleostean mic (4,5-5 cm, în mod excepțional 8-9 cm), cu corp înalt și turtit lateral, răspîndit în bălțile și în lacurile de cîmpie din Europa, care își depune icrele între valvele scoicilor (Rhodeus sericeus).

Argou

boarță, boarțe s. f. femeie gravidă.

Sinonime

BOARȚĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.

BOARȚĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.

Arhaisme și regionalisme

BARTĂ s.f. (Ban., Trans. N) Cunună cu care fetele își împodobesc capul. Partĕ. AC, 358. Îi în loc greu depărtată Și cu gînduri încercată. Îi cu bartă, nu-i cepsată, Fie-i gura sărutată. CÎNTECE, 3r. Variante: partă (AC, 358). Etimologie: germ. Borten, magh. párta.

PARTĂ s. f. v. bartă.

bartă, berte, s.f. (reg.) 1. cunună. 2. bordură la pălărie

bartă, barte, s.f. (reg.) Tivitura de sus a izmenelor, cioarecilor sau rochiei [fustei], prin care trece cureaua: „Când lega oarece bărbat, zâce că trebe să iei brăcinariu de la un om mort și să i-l pui în barta gatiilor la cine vrei să îl leji” (Bilțiu, 2001: 111). – Din germ. Borten „bordură, tresă” (MDA).

bartă, barte, s.f. – (reg.) Tivitura de sus a izmenelor, cioarecilor sau rochiei [fustei], prin care trece brăcinarul: „Când lega oarece bărbat, zâce că trebe să iei brăcinariu de la un om mort și să i-l pui în barta gatiilor la cine vrei să îl leji” (Bilțiu, 2001: 111; Oncești). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (loc. Apșa de Jos). – Din germ. Borten „bordură, tresă” (MDA).

bartă, -e, s.f. – Tivitura de sus a izmenelor, cioarecilor sau rochiei [fustei], prin care trece brăcinarul (Bilțiu): „Când lega oarece bărbat, zâce că trebe să iei brăcinariu de la un om mort și să i-l pui în barta gatiilor la cine vrei să îl leji” (Bilțiu 2001: 111; Oncești). – Din germ. Borten (MDA).

Intrare: bartă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bartă
  • barta
plural
  • barte
  • bartele
genitiv-dativ singular
  • barte
  • bartei
plural
  • barte
  • bartelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beartă
  • bearta
plural
  • bearte
  • beartele
genitiv-dativ singular
  • bearte
  • beartei
plural
  • bearte
  • beartelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boartă
  • boarta
plural
  • boarte
  • boartele
genitiv-dativ singular
  • boarte
  • boartei
plural
  • boarte
  • boartelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bortă
  • borta
plural
  • borte
  • bortele
genitiv-dativ singular
  • borte
  • bortei
plural
  • borte
  • bortelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: boarță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boarță
  • boarța
plural
  • boarțe
  • boarțele
genitiv-dativ singular
  • boarțe
  • boarței
plural
  • boarțe
  • boarțelor
vocativ singular —
plural —
borț2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • borț
  • borțul
  • borțu‑
plural
  • borți
  • borții
genitiv-dativ singular
  • borț
  • borțului
plural
  • borți
  • borților
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bartă, bartesubstantiv feminin

  • 1. regional Podoabă în formă de cunună, împodobită cu flori sau cu mărgele. MDA2 DEXI
  • 2. Panglică împletită din paie, care, pe la sate, se pune pe pălărie sau cu care se încing fetele peste brâu. MDA2 DEXI
  • 3. regional (În forma bortă și boartă) Frunza de pe pălărie. MDA2
  • 4. (în) sintagmă (Și în forma bortă) Bartă de mireasă = panglică împodobită pe care o purtau, altădată, fetele în ziua nunții, peste cununa de flori. MDA2 DEXI
  • 5. (în) sintagmă (Și în forma bortă) Bartă de flori = cunună de flori pe care și-o pun fetele în păr. MDA2
  • 6. (Prin apropiere de cuvântul bată) Tivitura de sus a izmenelor (sau a rochiei), prin care trec brăcinarul, baiera etc. MDA2
etimologie:

boarță, boarțesubstantiv feminin

  • 1. Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus). DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.