Definiția cu ID-ul 1133571:
Arhaisme și regionalisme
BARTĂ s.f. (Ban., Trans. N) Cunună cu care fetele își împodobesc capul. Partĕ. AC, 358. Îi în loc greu depărtată Și cu gînduri încercată. Îi cu bartă, nu-i cepsată, Fie-i gura sărutată. CÎNTECE, 3r. Variante: partă (AC, 358). Etimologie: germ. Borten, magh. párta.