boarță sf [At: H I, 7 / V: (reg) borț sm (Pl: ~i) / Pl: ~țe / E: nct] Pește de apă dulce, lung de câțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște Si: anghelină, belehariță, (reg) belghiță, beltiță, berchiță, boarchiță, bortănică, borțică, burtă-verde, burtică, burticuță, cărășoaică, chisoagă, chitic-lat, chizdorungă, chizdurcă, goghie-roșie, halan, lătană, lătiță, mioarță, ocheană săracă, ochenică, ocheniță, ochi-roș, pește de arin, pește sărac, preuteasă, proscheraș, rânchiță, roșioară, sfei (Rhodeus sericeus).

boarță s.f. (iht.) Pește de apă dulce, lung de cîțiva centimetri, care își depune icrele între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus); șfei. • pl. -e. /etimol. nec.

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește mic (pînă la 5-8 cm), scurt și lat; trăiește în bălți și în cotiturile părăsite ale fluviilor și rîurilor (Rhodeus sericeus).

BOARȚĂ, boarțe, s. f. Pește de apă dulce mic, scurt și lat, care își depune ouăle între valvele unor moluște (Rhodeus sericeus).

BOARȚĂ ~e f. Pește dulcicol, de talie mică, care își depune icrele în scoici. [Sil. boar-ță] /Orig. nec.

borț² sm vz boarță

boarță (reg.) s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

boarță s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

boarță s. f., g.-d. art. boarței; pl. boarțe

BOARȚĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.

BOARȚĂ s. (IHT.; Rhodeus sericeus) boarcă, (reg.) plăticuță, (prin Mold.) șfei.

BOARȚĂ (BOARCĂ) s. f. Pește teleostean mic (4,5-5 cm, în mod excepțional 8-9 cm), cu corp înalt și turtit lateral, răspîndit în bălțile și în lacurile de cîmpie din Europa, care își depune icrele între valvele scoicilor (Rhodeus sericeus).

boarță, boarțe s. f. femeie gravidă.