3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boșorogí [At: COSTINESCU / Pzi: ~ogesc / E: boșorog] 1 vt A pricinui cuiva hernie. 2 vr A se îmbolnăvi de hernie Si: a se surpa, a se vătăma. 3 vr A se ramoli.

BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. A se ramoli (de bătrânețe). – Din boșorog.

BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. A se îmbolnăvi de hernie; a se vătăma. Mai stai, mă, de te odihnește, că dacă te boșorogești... PREDA, Î. 80.

BOȘOROGÍ, boșorogesc, vb. IV. Refl. A se îmbolnăvi de hernie. ♦ Fig. (Ir.) A îmbătrâni, a se ramoli. – Din boșorog.

A SE BOȘOROGÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A se îmbolnăvi de hernie; a se vătăma. 2) A pierde vigoarea fizică și/sau intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se hârbui; a se ramoli; a se rablagi; a se rebegi. /Din boșorog

boșoróg, ~oágă [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ogi, ~oage / E: ns cf boașe] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care suferă de hernie Si: surpat. 3-4 smf, a (Dep) (Persoană) în vârstă. 5 sf (Bot) Buruiana surpăturii (Scleranthus annvus). 6 smf Om ramolit.

BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Pop.) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Om) bătrân, ramolit. – Cf. boș.

BOȘORÓG, boșorogi, adj. m. (Mai ales substantivat) (Persoană) care suferă de hernie. ♦ (Ironic) Bătrîn, hodorogit, ramolit.

BOȘORÓG, -OÁGĂ, boșorogi, -oage, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hernie. ♦ Fig. (Ir.) Bătrân(ă), ramolit(ă).

BOȘORÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) m. și f. 1) Persoană care suferă de vătămătură; bolnav de hernie. 2) pop. Bătrân neputincios și urât; babalâc. /Din boș

boșorog a. și m. vătămat la intestine. [Din boș cu un sufix analogic (cf. hodorog)].

boșoróg adj. (d. boș 2 după șontorog). Triv. Bolnav de boașe. Fig. Beșleagă, păcătos, bleg.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!boșorogí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se boșorogéște, imperf. 3 sg. se boșorogeá; conj. prez. 3 să se boșorogeáscă

boșorogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boșorogésc, imperf. 3 sg. boșorogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. boșorogeáscă

boșoróg (pop., fam.) adj. m., s. m., pl. boșorógi; adj. f., s. f. boșoroágă, pl. boșoroáge

boșoróg s. m., adj. m., pl. boșorógi; f. sg. boșoroágă, g.-d. art. boșoroágei, pl. boșoroáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BOȘOROGÍ vb. (MED.) (pop.) a se surpa, a se vătăma. (S-a ~, adică s-a îmbolnăvit de hernie.)

*BOȘOROGI vb. (MED.) (pop.) a se surpa, a se vătăma. (S-a ~, adică s-a îmbolnăvit de hernie.)

BOȘORÓG adj., s. (MED.) (pop.) boșorogit, surpat, vătămat. (Om ~, adică bolnav de hernie.)

*BOȘOROG adj., s. (MED.) (pop.) boșorogit, surpat, vătămat. (Om ~, adică bolnav de hernie.)

arată toate definițiile

Intrare: boșorogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boșorogi
  • boșorogire
  • boșorogit
  • boșorogitu‑
  • boșorogind
  • boșorogindu‑
singular plural
  • boșorogește
  • boșorogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boșorogesc
(să)
  • boșorogesc
  • boșorogeam
  • boșorogii
  • boșorogisem
a II-a (tu)
  • boșorogești
(să)
  • boșorogești
  • boșorogeai
  • boșorogiși
  • boșorogiseși
a III-a (el, ea)
  • boșorogește
(să)
  • boșorogească
  • boșorogea
  • boșorogi
  • boșorogise
plural I (noi)
  • boșorogim
(să)
  • boșorogim
  • boșorogeam
  • boșorogirăm
  • boșorogiserăm
  • boșorogisem
a II-a (voi)
  • boșorogiți
(să)
  • boșorogiți
  • boșorogeați
  • boșorogirăți
  • boșorogiserăți
  • boșorogiseți
a III-a (ei, ele)
  • boșorogesc
(să)
  • boșorogească
  • boșorogeau
  • boșorogi
  • boșorogiseră
Intrare: boșorog (adj.)
boșorog1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boșorog
  • boșorogul
  • boșorogu‑
  • boșoroa
  • boșoroaga
plural
  • boșorogi
  • boșorogii
  • boșoroage
  • boșoroagele
genitiv-dativ singular
  • boșorog
  • boșorogului
  • boșoroage
  • boșoroagei
plural
  • boșorogi
  • boșorogilor
  • boșoroage
  • boșoroagelor
vocativ singular
plural
Intrare: boșorog (s.m.)
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boșorog
  • boșorogul
  • boșorogu‑
plural
  • boșorogi
  • boșorogii
genitiv-dativ singular
  • boșorog
  • boșorogului
plural
  • boșorogi
  • boșorogilor
vocativ singular
  • boșorogule
  • boșoroge
plural
  • boșorogilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

boșorogi

etimologie:

  • boșorog
    surse: DEX '09 DEX '98

boșorog, -oagă boșoroagă boșorog (2)

etimologie:

  • cf. boș
    surse: DEX '09 DEX '98