blindat², ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 141 / Pl: ~ați, ~e / E: blinda] 1 a Prevăzut cu un blindaj. 2 sn Vehicul de luptă cu blindaj (1). 3 a (D. unități militare) Care are mijloace de luptă cu blindaje (1).

blindat¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: blinda] 1-5 Blindare (1-5).

blindat, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care este prevăzut cu blindaj. ◊ Automobil blindat = automobil cu o structură de protecție specială, pentru creșterea rezistenței la explozii, la accidente grave etc. Car blindat v. car. Transportor blindat v. transportor. Tren blindat v. tren. 2 (despre unități militare) Care dispune de mijloace de luptă prevăzute cu blindaje. Divizie blindată. 3 (fam.) Care este îmbrăcat foarte bine, cu haine foarte groase. II s.n. Autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ♦ (la pl.) Trupe dotate cu asemenea mijloace de luptă. S-a înrolat la blindate. • pl. -ți, -te. /v. blinda.

*BLINDAT adj. p. BLINDA. Căptușit cu plăci groase de oțel spre a fi ferit de stricăciunile ghiulelelor: tren ~ (🖼 505).

BLINDAT, -Ă, blindați, -te, adj. 1. Prevăzut cu un blindaj. Tren blindat. Mașini blindate, ▭ Automobilele blindate zvîrleau în șanțuri... cai, tunuri, oameni. CAMILAR, N. I 9. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj. În ultimul război, blindatele au avut un rol important. 2. (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă blindate. Divizie blindată.

BLINDAT, -Ă, blindați, -te, adj. Prevăzut cu un blindaj. ♦ (Substantivat, n. pl.) Nume dat vehiculelor de luptă prevăzute cu blindaj (1). ♦ (Despre unități militare) Care are în compunerea sa mijloace de luptă prevăzute cu blindaje (1). – V. blinda.

BLINDAT, -Ă adj. Care are un blindaj. ♦ (Despre unități militare) Dotat cu mijloace de luptă prevăzute cu blindaj. // s.n. Vehicul de luptă prevăzut cu blindaj. [< blinda].

BLINDAT, -Ă I. adj. 1. cu blindaj. 2. (fam.) îmbrăcat peste măsură. II. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc. ◊ (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace. (< blinda)

BLINDAT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are blindaj; acoperit cu blindaj. Tren ~. 2) (despre unități militare) Care este dotat cu mașini de luptă cu blindaj. /v. a blinda

blinda [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr blinder] vt A acoperi cu un blindaj. 2 vr (Fig) A lua măsuri de apărare. 3 vr (Fig) A deveni insensibil la atacuri.

blinda vb. I. 1 tr. A acoperi cu blindaj. ◊ Fig. (refl.) S-a blindat în fața răutății. 2 refl. (fam.) A se îmbrăca suplimentar, pentru o eventuală protecție împotriva frigului, a umezelii etc. S-a blindat cu haine groase și a ieșit afară. • prez.ind. -ez. /<fr. blinder.

*BLINDA (-dez) vb. tr. 🎖️A îmbrăca cu un înveliș de oțel (un vapor, un automobil, un vagon, etc.) spre a-l feri de stricăciunile ghiulelelor [fr.].

BLINDA, blindez, vb. I, Tranz. 1. A acoperi părțile exterioare ale unui vas de război, ale unui tanc, automobil, vagon etc. cu plăci metalice, pentru a-l apăra contra proiectilelor. 2. A acoperi cu un înveliș metalic aparatele electrice sau piesele lor, pentru a le proteja contra perturbărilor venite din exterior, sau piesele producătoare de perturbări electrice sau magnetice, spre a micșora aceste perturbări.

BLINDA, blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder.

BLINDA vb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v. germ. blenden – a orbi].

BLINDA vb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder)

A BLINDA ~ez tranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder

*blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez.

blindat s. n., pl. blindate

*blindat s. n., pl. blindate

blindat adj. m., pl. blindați; f. sg. blindată, pl. blindate

blinda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. blindez, 3 blindează; conj. prez. 1 sg. să blindez, 3 să blindeze

blinda (a ~) vb., ind. prez. 3 blindează

blinda vb., ind. prez. 1 sg. blindez, 3 sg. și pl. blindează

blinda (blindez, blindat), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche).

blindat, -ă, blindați, -te adj. prost, cretin.