2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blamare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: blama] 1 Exprimare publică a dezaprobării față de o atitudine considerată reprobabilă. 2 Facere de râs. 3 Păcălire.

BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama.V. blama.

BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama.V. blama.

BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama; dezaprobare în public, reprobare.

BLAMÁRE, blamări, s. f. Acțiunea de a blama; reprobare.

BLAMÁRE s.f. Acțiunea de a blama; reprobare. [< blama].

blamá [At: DA / Pzi: ~méz / E: fr blâmer] 1 vt A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un gest etc. considerate reprobabile Si: a condamna. 2 vr (Trs; Buc; gms) A se face de râsul lumii. 3 vr (Trs; Buc; gms) A se păcăli.

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile; a condamna. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. – Din fr. blâmer.

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane sau la fapte ale lor) A dezaproba (în public); a reproba, a condamna. ◊ (Refl. pas.) Chiar în adunările Societății literare... se blama vînzarea averii lui Hagi-Moscu în detrimentul creditorilor și în folosul familiei falitului. GHICA, S. A. 152.

BLAMÁ, blamez, vb. I. Tranz. A dezaproba (în public); a condamna, a reproba. – Fr. blâmer.

BLAMÁ vb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer].

BLAMÁ vb. tr. a condamna, a dezaproba, a reproba (public). (< fr. blâmer)

A BLAMÁ ~éz tranz. 1) A supune unui blam; a condamna în mod public; a stigmatiza; a înfiera; a osândi. 2) A vorbi de rău; a calomnia, a cleveti; a huli; a ponosi; a detracta; a defăima. /<fr. blâmer

*blaméz v. tr. (fr. blâmer, vfr. blasmer, d. lat. blasphemare, a blasfema). Reprob, dezavuez. – Fars a se blama, „a se compromite” (cum zic Româniĭ germanizațĭ, după germ. sich blamieren).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blamáre s. f., g.-d. art. blamắrii; pl. blamắri

blamáre s. f., g.-d. art. blamării; pl. blamări

blamá (a ~) vb., ind. prez. 3 blameáză

blamá vb., ind. prez. 1 sg. blaméz, 3 sg. și pl. blameáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAMÁRE s. v. dezaprobare.

arată toate definițiile

Intrare: blamare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blamare
  • blamarea
plural
  • blamări
  • blamările
genitiv-dativ singular
  • blamări
  • blamării
plural
  • blamări
  • blamărilor
vocativ singular
plural
Intrare: blama
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blama
  • blamare
  • blamat
  • blamatu‑
  • blamând
  • blamându‑
singular plural
  • blamea
  • blamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blamez
(să)
  • blamez
  • blamam
  • blamai
  • blamasem
a II-a (tu)
  • blamezi
(să)
  • blamezi
  • blamai
  • blamași
  • blamaseși
a III-a (el, ea)
  • blamea
(să)
  • blameze
  • blama
  • blamă
  • blamase
plural I (noi)
  • blamăm
(să)
  • blamăm
  • blamam
  • blamarăm
  • blamaserăm
  • blamasem
a II-a (voi)
  • blamați
(să)
  • blamați
  • blamați
  • blamarăți
  • blamaserăți
  • blamaseți
a III-a (ei, ele)
  • blamea
(să)
  • blameze
  • blamau
  • blama
  • blamaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blamare

etimologie:

  • vezi blama
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

blama

  • 1. A exprima public dezaprobarea față de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile.
    exemple
    • reflexiv pasiv Chiar în adunările Societății literare... se blama vînzarea averii lui Hagi-Moscu în detrimentul creditorilor și în folosul familiei falitului. GHICA, S. A. 152.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A vorbi de rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: defăima

etimologie: