2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

blagoslovít, ~ă a [At: (a. 1600), CUV. D. BĂTR. II, 226 / Pl: ~iți, ~e / E: blagoslovi] Binecuvântat.

BLAGOSLOVÍT, -Ă, blagosloviți, -te, adj. (Înv.) Binecuvântat. – V. blagoslovi.

BLAGOSLOVÍT, -Ă, blagosloviți, -te, adj. Binecuvântat. – V. blagoslovi.

BLAGOSLOVÍT, -Ă, blagosloviți, -te, adj. Binecuvîntat. Ce casă blagoslovită! Se iubesc de douăzăci de ani ca niște hulubași. ALECSANDRI, T. I 75.

BLAGOSLOVÍT, -Ă, blagosloviți, -te, adj. Binecuvântat. – V. blagoslovi.

blagoslóvi [At: COD. VOR. 30/11 / Pzi: ~ vesc/ E: vsl влагословити] 1-2 vtr (Înv) A (se) cheltui. 3-4 vtr A (se) binecuvânta. 5 vt(a) (Îe) -vește, (cinstite) părinte Formulă de politețe între preoți. 6 vt (Fig) A lovi Cf mirui.

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și fam.; adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti.

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. 1. (Bis.) A binecuvînta. [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91. Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300. ♦ Expr. (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110. ◊ Fig. (Familiar) A înjura. [Popa] murmură... o vorbă urîtă, ca răspuns la vorbele urîte cu care era încredințat că-l blagosloveau. PAS, L. I 14. 2. (Glumeț, rar) A atinge, a lovi; a face de petrecanie. Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156.

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuvânta. – Slav (v. sl. blagosloviti).

A BLAGOSLOVÍ ~ésc tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a binecuvânta. 2) (despre preoți) A ajuta să beneficieze de harul divinității prin invocare; a binecuvânta. /<sl. blagosloviti

blagoslovì v. a binecuvânta. [Slav. BLAGOSLOVITI].

blagoslovésc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuvîntez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

blagosloví (a ~) (înv., fam.) (-gos-lo-/-go-slo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 să blagosloveáscă

blagosloví vb. (sil. mf. -slo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 sg. și pl. blagosloveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BLAGOSLOVÍT adj. v. binecuvântat.

BLAGOSLOVIT adj. (BIS.) binecuvîntat, (înv.) preablagoslovit.

BLAGOSLOVÍ vb. v. binecuvânta.

BLAGOSLOVI vb. (BIS.) a binecuvînta, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioși.)

arată toate definițiile

Intrare: blagoslovit
blagoslovit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blagoslovit
  • blagoslovitul
  • blagoslovitu‑
  • blagoslovi
  • blagoslovita
plural
  • blagosloviți
  • blagosloviții
  • blagoslovite
  • blagoslovitele
genitiv-dativ singular
  • blagoslovit
  • blagoslovitului
  • blagoslovite
  • blagoslovitei
plural
  • blagosloviți
  • blagosloviților
  • blagoslovite
  • blagoslovitelor
vocativ singular
plural
Intrare: blagoslovi
  • silabație: bla-gos-lo-vi, bla-go-slo-vi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • blagoslovi
  • blagoslovire
  • blagoslovit
  • blagoslovitu‑
  • blagoslovind
  • blagoslovindu‑
singular plural
  • blagoslovește
  • blagosloviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • blagoslovesc
(să)
  • blagoslovesc
  • blagosloveam
  • blagoslovii
  • blagoslovisem
a II-a (tu)
  • blagoslovești
(să)
  • blagoslovești
  • blagosloveai
  • blagosloviși
  • blagosloviseși
a III-a (el, ea)
  • blagoslovește
(să)
  • blagoslovească
  • blagoslovea
  • blagoslovi
  • blagoslovise
plural I (noi)
  • blagoslovim
(să)
  • blagoslovim
  • blagosloveam
  • blagoslovirăm
  • blagosloviserăm
  • blagoslovisem
a II-a (voi)
  • blagosloviți
(să)
  • blagosloviți
  • blagosloveați
  • blagoslovirăți
  • blagosloviserăți
  • blagosloviseți
a III-a (ei, ele)
  • blagoslovesc
(să)
  • blagoslovească
  • blagosloveau
  • blagoslovi
  • blagosloviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

blagoslovit

etimologie:

  • vezi blagoslovi
    surse: DEX '98 DEX '09

blagoslovi

  • exemple
    • [Călugărul] căpăta... de la unul ori de la altul un pahar cu rachiu și îi blagoslovea pe drepții-credincioși. PAS, L. I 91.
      surse: DLRLC
    • Blagoslovește-mi turbinca asta, că ori pe cine-oi vrea eu, să-l vîr într-însa. CREANGĂ, P. 300.
      surse: DLRLC
    • expresie (În formule de politețe cu care se salută preoții și călugării) Blagoslovește, cinstite părinte! CREANGĂ, P. 110.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • [Popa] murmură... o vorbă urîtă, ca răspuns la vorbele urîte cu care era încredințat că-l blagosloveau. PAS, L. I 14.
        surse: DLRLC
  • 2. glumeț rar A face de petrecanie.
    surse: DLRLC sinonime: atinge lovi un exemplu
    exemple
    • Vînătorul, venind într-un tîrziu, îl blagoslovi [pe lup]. ȘEZ. VI 156.
      surse: DLRLC

etimologie: