2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BISECTOÁRE, bisectoare, s. f. Dreaptă dusă din, vîrful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale.

BISECTOÁRE, bisectoare, s. f. Linie dreaptă dusă prin vârful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale. – Din bisector.

BISECTOÁRE s.f. (Geom.) Dreaptă care pornește din vârful unui unghi, pe care îl împarte în două părți egale. [< bisector, după fr. bissectrice].

BISECTOÁRE ~ f. Dreaptă care trece prin vârful unui unghi și îl împarte în două părți egale. [Sil. -toa-re] /<fr. bissecteur

bisector, ~oare [At: GEOM. SP. 18 / Pl: ~i / E: fr bissecteur] 1 sf Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2 an (Îs) Plan ~ Plan care împarte un diedru în două diedre egale. 3 a Care împarte în două diedre egale.

BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.

BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s. f., adj. 1. S. f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.

BISECTÓR, bisectoare, adj. n. (Numai în expr.) Plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.

BISECTÓR, bisectoare, adj. n. (În expr.) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – După fr. bissecteur.

BISECTÓR, -OÁRE adj. Care împarte în două părți egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur].

BISECTÓR, -OÁRE I. adj. care împarte în două părți egale. ◊ plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur)

BISECTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care împarte în două părți egale. * Plan ~ plan care, traversând un diedru, îl împarte în două diedre egale. /<fr. bissecteur

*bisectór, -oáre adj. (bi- și sector). Geom. Care taĭe drept în doŭă: plan bisectar, liniĭ bisectoare. – Fem. și -trice (după lat.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bisectoáre s. f., g.-d. art. bisectoárei; pl. bisectoáre

bisectoáre s. f., pl. bisectoáre

!bisectór adj. m.; f. sg. și pl. bisectoáre

bisectór adj. n., s. f., bisectoáre, g.-d. art. bisectoárei; pl. n. și f. bisectoáre

Intrare: bisectoare
bisectoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bisectoare
  • bisectoarea
plural
  • bisectoare
  • bisectoarele
genitiv-dativ singular
  • bisectoare
  • bisectoarei
plural
  • bisectoare
  • bisectoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: bisector
bisector adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bisector
  • bisectorul
  • bisectoru‑
plural
  • bisectoare
  • bisectoarele
genitiv-dativ singular
  • bisector
  • bisectorului
plural
  • bisectoare
  • bisectoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bisectoare

  • 1. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

bisector

  • 1. (în) sintagmă Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: