Definiția cu ID-ul 1336890:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*BISECTOR I. adj. 📐 Care taie sau împarte în două părți egale: plan ~: dreaptă bisectoare. II. BISECTOARE, ⦿ BISECTRICE, BISECTRIȚĂ sf. Linia dreaptă, dusă prin creștet, care împarte unghiul în două părți egale (🖼 486): linia AB este bisectoarea unghiului (CAD.) [fr.].