bisector, -oare (geom.) 1 adj. Care împarte în două părți egale, în două diedre egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. 2 s.f. Semidreaptă cu originea în vîrful unui unghi, interioară lui și formînd unghiuri congruente cu laturile acestuia. • pl. -ori, -oare. /<fr. bissecteur.