bisector, ~oare [At: GEOM. SP. 18 / Pl: ~i / E: fr bissecteur] 1 sf Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2 an (Îs) Plan ~ Plan care împarte un diedru în două diedre egale. 3 a Care împarte în două diedre egale.

bisector, -oare (geom.) 1 adj. Care împarte în două părți egale, în două diedre egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. 2 s.f. Semidreaptă cu originea în vîrful unui unghi, interioară lui și formînd unghiuri congruente cu laturile acestuia. • pl. -ori, -oare. /<fr. bissecteur.

*BISECTOR I. adj. 📐 Care taie sau împarte în două părți egale: plan ~: dreaptă bisectoare. II. BISECTOARE, ⦿ BISECTRICE, BISECTRIȚĂ sf. Linia dreaptă, dusă prin creștet, care împarte unghiul în două părți egale (🖼 486): linia AB este bisectoarea unghiului (CAD.) [fr.].

BISECTOR, bisectoare, adj. n. (Numai în expr.) Plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale.

BISECTOR, bisectoare, adj. n. (În expr.) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – După fr. bissecteur.

BISECTOR, -OARE adj. Care împarte în două părți egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte în două diedre egale un unghi diedru. [< fr. bissecteur].

BISECTOR, -OARE I. adj. care împarte în două părți egale. ◊ plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur)

BISECTOR ~oare (~ori, ~oare) Care împarte în două părți egale. * Plan ~ plan care, traversând un diedru, îl împarte în două diedre egale. /<fr. bissecteur

*bisectór, -oáre adj. (bi- și sector). Geom. Care taĭe drept în doŭă: plan bisectar, liniĭ bisectoare. – Fem. și -trice (după lat.).

bisector adj. m. (+ s. n.: plan ~); f. bisectoare (linie ~), pl. bisectoare

!bisector adj. m.; f. sg. și pl. bisectoare

bisector adj. n., s. f., bisectoare, g.-d. art. bisectoarei; pl. n. și f. bisectoare