6 definiții pentru binemirositor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BINEMIROSITÓR, -OÁRE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos; parfumat, aromat. – Bine + mirositor.[1]

  1. idem DEX ’84 cata

BINEMIROSITÓR, -OÁRE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, parfumat. Zîna... scoțînd din sîn... un mănunchi de flori binemirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască. ISPIRESCU, L. 39.

BINEMIROSITÓR, -OÁRE, binemirositori, -oare, adj. Care miroase frumos, bine. – Din bine1 + mirositor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bíne mirositór adv. + adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BINEMIROSITÓR adj. v. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.

binemirositor adj. v. AROMAT. AROMATIC. ÎMBĂLSĂMAT. ÎMBĂTĂTOR. ÎNMIRESMAT. PARFUMAT.

Intrare: binemirositor
binemirositor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • binemirositor
  • binemirositorul
  • binemirositoru‑
  • binemirositoare
  • binemirositoarea
plural
  • binemirositori
  • binemirositorii
  • binemirositoare
  • binemirositoarele
genitiv-dativ singular
  • binemirositor
  • binemirositorului
  • binemirositoare
  • binemirositoarei
plural
  • binemirositori
  • binemirositorilor
  • binemirositoare
  • binemirositoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

binemirositor

etimologie:

  • Bine + mirositor
    surse: DEX '84