bineînțeles

etimologie:

  • Bine + înțeles
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

O definiție

bineînțelés av [At: DEX2 / V: bunî- / E: bine + înțeles (după fr bien entendu)] Desigur.

Intrare: bineînțeles
bineînțeles adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
Intrare: bineînțelege
verb (V652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bineînțelege bineînțelegere bineînțeles bineînțelegând singular plural
bineînțelege bineînțelegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bineînțeleg (să) bineînțeleg bineînțelegeam bineînțelesei bineînțelesesem
a II-a (tu) bineînțelegi (să) bineînțelegi bineînțelegeai bineînțeleseși bineînțeleseseși
a III-a (el, ea) bineînțelege (să) bineînțelea bineînțelegea bineînțelese bineînțelesese
plural I (noi) bineînțelegem (să) bineînțelegem bineînțelegeam bineînțeleserăm bineînțeleseserăm, bineînțelesesem*
a II-a (voi) bineînțelegeți (să) bineînțelegeți bineînțelegeați bineînțeleserăți bineînțeleseserăți, bineînțeleseseți*
a III-a (ei, ele) bineînțeleg (să) bineînțelea bineînțelegeau bineînțeleseră bineînțeleseseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

BINEÎNȚELÉS adv. Se-nțelege, desigur, firește.

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Din bine1 + înțeles.

bineînțelés (desigur) adv. (~ că pleacă)

bineînțelés (desigur) adv.

BINEÎNȚELÉS adv. v. desigur.

BINEÎNȚELÉS adv. Se înțelege; fără îndoială; desigur; firește. /bine + înțeles

bíne înțelés (priceput bine) adv. + part. (acest lucru a fost ~)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BINEÎNȚELÉS adv. absolut, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? – ~!)

a bineînțelége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bineînțelég, 3 sg. bineînțelége