2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BINEÎNȚELES adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

bineînțeles av [At: DEX2 / V: bunî- / E: bine + înțeles (după fr bien entendu)] Desigur.

bineînțeles adv. Desigur, firește. • /bine + înțeles, după fr. bien entendu.

BINEÎNȚELES adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

BINEÎNȚELES adv. Se-nțelege, desigur, firește.

BINEÎNȚELES adv. Desigur, firește. – Din bine1 + înțeles.

BINEÎNȚELES adv. Se înțelege; fără îndoială; desigur; firește. /bine + înțeles

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bineînțeles/(în tempo rapid) bine-nțeles (desigur) adv. (~ că pleacă.)

bineînțeles (desigur) adv. (~ că pleacă)

bine înțeles (priceput bine) adv. + part. (acest lucru a fost ~)

a bineînțelege vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bineînțeleg, 3 sg. bineînțelege

bine înțeles (înțeles bine) adv. + adj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BINEÎNȚELES adv. absolut, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? – ~!)

Intrare: bineînțeles
bineînțeles adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • bineînțeles
Intrare: bineînțelege
verb (V652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bineînțelege
  • bineînțelegere
  • bineînțeles
  • bineînțelesu‑
  • bineînțelegând
  • bineînțelegându‑
singular plural
  • bineînțelege
  • bineînțelegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bineînțeleg
(să)
  • bineînțeleg
  • bineînțelegeam
  • bineînțelesei
  • bineînțelesesem
a II-a (tu)
  • bineînțelegi
(să)
  • bineînțelegi
  • bineînțelegeai
  • bineînțeleseși
  • bineînțeleseseși
a III-a (el, ea)
  • bineînțelege
(să)
  • bineînțelea
  • bineînțelegea
  • bineînțelese
  • bineînțelesese
plural I (noi)
  • bineînțelegem
(să)
  • bineînțelegem
  • bineînțelegeam
  • bineînțeleserăm
  • bineînțeleseserăm
  • bineînțelesesem
a II-a (voi)
  • bineînțelegeți
(să)
  • bineînțelegeți
  • bineînțelegeați
  • bineînțeleserăți
  • bineînțeleseserăți
  • bineînțeleseseți
a III-a (ei, ele)
  • bineînțeleg
(să)
  • bineînțelea
  • bineînțelegeau
  • bineînțeleseră
  • bineînțeleseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bineînțelesadverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.