2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bineînțelés av [At: DEX2 / V: bunî- / E: bine + înțeles (după fr bien entendu)] Desigur.

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

BINEÎNȚELÉS adv. Se-nțelege, desigur, firește.

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Din bine1 + înțeles.

BINEÎNȚELÉS adv. Se înțelege; fără îndoială; desigur; firește. /bine + înțeles


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bineînțelés (desigur) adv. (~ că pleacă)

bineînțelés (desigur) adv.

bíne înțelés (priceput bine) adv. + part. (acest lucru a fost ~)

a bineînțelége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bineînțelég, 3 sg. bineînțelége

bíne înțelés (înțeles bine) adv. + adj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BINEÎNȚELÉS adv. v. desigur.

BINEÎNȚELES adv. absolut, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? – ~!)

Intrare: bineînțeles
bineînțeles adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • bineînțeles
Intrare: bineînțelege
verb (V652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bineînțelege
  • bineînțelegere
  • bineînțeles
  • bineînțelesu‑
  • bineînțelegând
  • bineînțelegându‑
singular plural
  • bineînțelege
  • bineînțelegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bineînțeleg
(să)
  • bineînțeleg
  • bineînțelegeam
  • bineînțelesei
  • bineînțelesesem
a II-a (tu)
  • bineînțelegi
(să)
  • bineînțelegi
  • bineînțelegeai
  • bineînțeleseși
  • bineînțeleseseși
a III-a (el, ea)
  • bineînțelege
(să)
  • bineînțelea
  • bineînțelegea
  • bineînțelese
  • bineînțelesese
plural I (noi)
  • bineînțelegem
(să)
  • bineînțelegem
  • bineînțelegeam
  • bineînțeleserăm
  • bineînțeleseserăm
  • bineînțelesesem
a II-a (voi)
  • bineînțelegeți
(să)
  • bineînțelegeți
  • bineînțelegeați
  • bineînțeleserăți
  • bineînțeleseserăți
  • bineînțeleseseți
a III-a (ei, ele)
  • bineînțeleg
(să)
  • bineînțelea
  • bineînțelegeau
  • bineînțeleseră
  • bineînțeleseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bineînțeles

etimologie:

  • Bine + înțeles
    surse: DEX '09 DLRM NODEX