3 intrări

12 definiții

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Bine + înțeles (după fr. bien entendu).

BINEÎNȚELÉS adv. Se-nțelege, desigur, firește.

BINEÎNȚELÉS adv. Desigur, firește. – Din bine1 + înțeles.

bíne înțelés (priceput bine) adv. + part. (acest lucru a fost ~)

bineînțelés (desigur) adv. (~ că pleacă)

bineînțelés (desigur) adv.

bineînțelés av [At: DEX2 / V: bunî- / E: bine + înțeles (după fr bien entendu)] Desigur.

BINEÎNȚELÉS adv. v. desigur.

BINEÎNȚELÉS adv. Se înțelege; fără îndoială; desigur; firește. /bine + înțeles


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BINEÎNȚELÉS adv. absolut, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? – ~!)

a bineînțelége vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bineînțelég, 3 sg. bineînțelége

Intrare: bineînțelege
bineînțelege
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bineînțelege bineînțelegere bineînțeles bineînțelegând singular plural
bineînțelege bineînțelegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bineînțeleg (să) bineînțeleg bineînțelegeam bineînțelesei bineînțelesesem
a II-a (tu) bineînțelegi (să) bineînțelegi bineînțelegeai bineînțeleseși bineînțeleseseși
a III-a (el, ea) bineînțelege (să) bineînțelea bineînțelegea bineînțelese bineînțelesese
plural I (noi) bineînțelegem (să) bineînțelegem bineînțelegeam bineînțeleserăm bineînțeleseserăm, bineînțelesesem*
a II-a (voi) bineînțelegeți (să) bineînțelegeți bineînțelegeați bineînțeleserăți bineînțeleseserăți, bineînțeleseseți*
a III-a (ei, ele) bineînțeleg (să) bineînțelea bineînțelegeau bineînțeleseră bineînțeleseseră
Intrare: bineînțeles
bineînțeles
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
Intrare: bineînțeles
bineînțeles
adjectiv (A48) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bineînțeles bineînțelesul bineînțelea bineînțeleasa
plural bineînțeleși bineînțeleșii bineînțelese bineînțelesele
genitiv-dativ singular bineînțeles bineînțelesului bineînțelese bineînțelesei
plural bineînțeleși bineînțeleșilor bineînțelese bineînțeleselor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)