2 intrări

12 definiții

bigót, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 347 / Pl: ~oți, ~e / E: fr bigot] 1-2 (Persoană) care urmează, în mod rigid, toate preceptele rituale ale unei religii Si: habotnic, bisericos. 3-4 (Prt; fig) (Persoană) care manifestă o atitudine rigidă, intolerantă în anumite chestiuni.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj. Care se conformează orbește riturilor bisericești; evlavios, pios. Pătimașă pînă la orbire, dar și vicleană cînd trebuia, prințesa Irina, care era și bigotă, a cumpărat două luminări groase și le-a trimis la biserica Sărindarului s-o ierte dumnezeu. PAS, L. I 110. Ideile religioase-bigote, se dator esc educației excesiv de religioase. GHEREA, ST. CR. I 293. Cui sîntem datori cu acest nou păcat?... Clerului bigot și ignorant. NEGRUZZI, S. I 347.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot.

bigót adj. m., s. m., pl. bigóți; adj. f., s. f. bigótă, pl. bigóte

BIGÓT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic.

BIGÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se conformează strict, zelos tuturor riturilor și prescripțiilor religiei; habotnic. [< fr. bigot].

BIGÓT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic. (< fr. bigot)

BIGÓT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; habotnic; bisericos. /<fr. bigot

bigot a. evlavios peste măsură și superstițios.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

bigót adj. m., s. m., pl. bigóți; f. sg. bigótă, pl. bigóte

BIGOT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)

Intrare: bigot (adj.)
bigot adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bigot
  • bigotul
  • bigotu‑
  • bigo
  • bigota
plural
  • bigoți
  • bigoții
  • bigote
  • bigotele
genitiv-dativ singular
  • bigot
  • bigotului
  • bigote
  • bigotei
plural
  • bigoți
  • bigoților
  • bigote
  • bigotelor
vocativ singular
plural
Intrare: bigot (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bigot
  • bigotul
  • bigotu‑
plural
  • bigoți
  • bigoții
genitiv-dativ singular
  • bigot
  • bigotului
plural
  • bigoți
  • bigoților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)