12 definiții pentru „bigot”   declinări

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care urmează cu mare severitate toate preceptele rituale ale unei religii; (om) habotnic; bisericos. – Din fr. bigot.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj. Care se conformează orbește riturilor bisericești; evlavios, pios. Pătimașă pînă la orbire, dar și vicleană cînd trebuia, prințesa Irina, care era și bigotă, a cumpărat două luminări groase și le-a trimis la biserica Sărindarului s-o ierte dumnezeu. PAS, L. I 110. Ideile religioase-bigote, se dator esc educației excesiv de religioase. GHEREA, ST. CR. I 293. Cui sîntem datori cu acest nou păcat ?... Clerului bigot și ignorant. NEGRUZZI, S. I 347.

BIGÓT, -Ă, bigoți, -te, adj. (Adesea substantivat) Extrem de religios, pasionat, zelos în credință; habotnic. – Fr. bigot.

bigót adj. m., s. m., pl. bigóți; adj. f., s. f. bigótă, pl. bigóte

bigót adj. m., s. m., pl. bigóți; f. sg. bigótă, pl. bigóte

BIGÓT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic.

BIGÓT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se conformează strict, zelos tuturor riturilor și prescripțiilor religiei; habotnic. [< fr. bigot].

BIGÓT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic. (< fr. bigot)

BIGÓT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; habotnic; bisericos. /<fr. bigot

bigot a. evlavios peste măsură și superstițios.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

BIGÓT adj., s. (BIS.) fanatic, habotnic, (pop. și fam.) bisericós, (înv.) pravoslávnic. (Credincios ~.)