4 intrări
28 de definiții

Explicative DEX

BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBIC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic.

BIBIC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagâț. – Din magh. bibic.

bibic3 s [At: H II, 81 / Pl: nct / E: nct] (Reg; rar) Haină de damă.

bibic1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ici / E: mg bibic] (Orn; Trs) Nagâț (Vanellus vanellus).

bibic2, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf bibi1] (Înv; fam) Termen de dezmierdare Si: drag, iubit, (gmț) bibiloi.

bibic2, -ă s.m., s.f. (fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; (fam.) bibiloi. Bibicule, Mangafaua pleacă mîine (CAR). • pl. -ci, -ce. /cf. bibi2.

bibic1 s.m. (ornit.) Nagîț (Vanellus vanellus). • pl. -ci. /<magh. bibic.

*BIBIC1 sm., BIBICĂ sf. familiar Drăguț(ă), puiu (puică): bibicule, mangafaua pleacă mîine... la Ploești (CAR.) [fr. bibi].

BIBIC2 sm. 🐦 NAGĂȚ.

BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.

BIBIC, bibici, s. m. (Familiar, de obicei la vocativ) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploieștii. CARAGIALE, O. I 186. [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192.

BIBIC1, bibici, s. m. (Ornit.) Nagîț. – Magh. bibic.

BIBIC2, -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.

BIBIC ~ci m. Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat; nagâț. /<ung. bibic

bibic m. 1. Tr. nagâț; 2. fam. drăguț: iată-le’s bibici hazlie AL. [Termen de origină copilărească].

*bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.

Ortografice DOOM

bibic1 (pasăre) s. m., pl. bibici

bibic2 (persoană) (fam.) s. m., pl. bibici

bibică (persoană) (fam.) s. f., g.-d. art. bibicii; pl. bibici

bibic1 (pasăre) s. m., pl. bibici

bibic2 (persoană) (înv., fam.) s. m., pl. bibici

bibică (persoană) (înv., fam.) s. f., g.-d. art. bibicii; pl. bibici

bibic (pasăre, persoană) s. m., pl. bibici

bibică s. f., g.-d. art. bibicei; pl. bibice

Etimologice

bibic (bibici), s. m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s. f. (iubită).

bibic (bibici), s. m. – (Trans.) Nagîț. Mag. bibic (Cihac, II, 512).

Sinonime

BIBIC s. v. nagâț.

bibic s. v. NAGÎȚ.

Intrare: bibic (haină)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibic
  • bibicul
  • bibicu‑
plural
  • bibici
  • bibicii
genitiv-dativ singular
  • bibic
  • bibicului
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibicule
  • bibice
plural
  • bibicilor
Intrare: bibic (pasăre)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibic
  • bibicul
  • bibicu‑
plural
  • bibici
  • bibicii
genitiv-dativ singular
  • bibic
  • bibicului
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibicule
  • bibice
plural
  • bibicilor
Intrare: bibic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibic
  • bibicul
  • bibicu‑
plural
  • bibici
  • bibicii
genitiv-dativ singular
  • bibic
  • bibicului
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibicule
  • bibice
plural
  • bibicilor
Intrare: bibică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibică
  • bibica
plural
  • bibici
  • bibicile
genitiv-dativ singular
  • bibici
  • bibicii
plural
  • bibici
  • bibicilor
vocativ singular
  • bibică
  • bibico
plural
  • bibicilor
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibică
  • bibica
plural
  • bibice
  • bibicele
genitiv-dativ singular
  • bibice
  • bibicei
plural
  • bibice
  • bibicelor
vocativ singular
  • bibică
  • bibico
plural
  • bibicelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bibic, bibicisubstantiv masculin
bibică, bibicisubstantiv feminin

  • 1. învechit familiar Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    sinonime: bibiloi
    • format_quote Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. DLRLC
    • format_quote Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești». CARAGIALE, O. I 186. DLRLC
    • format_quote [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192. DLRLC
etimologie:
  • cf. bibi DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

bibic, bibicisubstantiv masculin

etimologie:

bibic, bibicisubstantiv masculin

  • 1. ornitologie Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moț și cu penaj colorat (Vanellus vanellus). DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX
    sinonime: nagâț
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.