10 definiții pentru bibică
Explicative DEX
BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Înv. și fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.
bibic2, ~ă smf [At: CARAGIALE, T. II, 84 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf bibi1] (Înv; fam) Termen de dezmierdare Si: drag, iubit, (gmț) bibiloi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bibic2, -ă s.m., s.f. (fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; (fam.) bibiloi. Bibicule, Mangafaua pleacă mîine (CAR). • pl. -ci, -ce. /cf. bibi2.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*BIBIC1 sm., BIBICĂ sf. familiar Drăguț(ă), puiu (puică): bibicule, mangafaua pleacă mîine... la Ploești (CAR.) [fr. bibi].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BIBIC2, -Ă, bibici, -ce, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. bibi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIBIC2, -Ă, bibici, -e, s. m. și f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. – Fr. bibi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
*bibíc, -ă s. (fr. bibi, a.î.). Fam. Termen de alintătură unui copil, unei fete. V. gigea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
bibică (persoană) (fam.) s. f., g.-d. art. bibicii; pl. bibici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bibică (persoană) (înv., fam.) s. f., g.-d. art. bibicii; pl. bibici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
bibică s. f., g.-d. art. bibicei; pl. bibice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bibic, bibicisubstantiv masculin bibică, bibicisubstantiv feminin
- 1. Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRMsinonime: bibiloi
- Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. DLRLC
- Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploiești». CARAGIALE, O. I 186. DLRLC
- [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192. DLRLC
-
etimologie:
- bibi DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM