Definiția cu ID-ul 898750:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBÍC, bibici, s. m. (Familiar, de obicei la vocativ) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite. Mai bine fă cum te-nvăț eu, bibicule. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 74. Îi scriu: «Bibicule, Mangafaua pleacă mîine, miercuri, la Ploieștii. CARAGIALE, O. I 186. [Era] un bilet de amor de la o damă către «bibicul» ei. CARAGIALE, O. I 192.