9 definiții pentru bibiloi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2. Fig. (Fam.) Bibic2. – Bibil[ică] + suf. -oi.

BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii (1). 2.Fig. (Fam.) Bibic2. – Bibil[ică] + suf. -oi.

BIBILÓI, bibiloi, s. m. 1. Masculul bibilicii. 2. Fig. (Uneori glumeț) Termen de dezmierdare adresat copiilor și persoanelor iubite. V. bibic. D-odată se auzi glasul înțepat al cocoanei:Ascultă, unde pleci?La școală, bibiloi. DELAVRANCEA, H. T. 122. Nu te ascunde, bibiloiule! gîndeai că nu o să te prînz, ai? CARAGIALE, O. I 238.

BIBILÓI, bibiloi, s. m. Masculul bibilicii. ♦ Fig. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat persoanelor iubite. – Din bibil[ică] + suf. -oi.

BIBILÓI ~ m. Bărbătușul bibilicii. /bibil[ică] + suf. ~oi


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bibilói s. m., pl. bibilói, art. bibilóii

bibilói s. m., pl. bibilói, art. bibilóii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BIBILÓI s. (ORNIT.) (Mold.) picheroi. (~ul este bărbătușul bibilicii.)

BIBILOI s. (ORNIT.) (Mold.) picheroi. (~ este bărbătușul bibilicii.)

Intrare: bibiloi
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bibiloi
  • bibiloiul
  • bibiloiu‑
plural
  • bibiloi
  • bibiloii
genitiv-dativ singular
  • bibiloi
  • bibiloiului
plural
  • bibiloi
  • bibiloilor
vocativ singular
  • bibiloiule
plural
  • bibiloilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bibiloi

etimologie:

  • Bibil[ică] + sufix -oi.
    surse: DEX '09