beizadea sf [At: NECULCE, ap. LET. II 254/22 / V: bezăd~, bezed~, ~zeadea, ~zed~, ~zăd~, ~zdad~, ~zded~, bezda~, bizda~, băzda~ / Pl: ~ele / E: tc beyzade] (Înv) Prinț.

beizadea s.f. (arh.) Fiu de domn; principe. • pl. -ele. și beizade s.f. /<tc. beyzadé „fiu de prinț”.

BEIZADEA (pl. -dele) sm. 🔎 Fiu de Domn, prinț (la Turci, fiul Sultanului): Domnii greci își recrutau în casele lor ginerii și nurorile pentru domnițe și beizadele (I.-GH.) [tc. beyzadè].

BEIZADEA, beizadele, s. f. (Învechit, astăzi mai mult ironic) Fiu de domn, principe. Răsturnat într-un jilț, beizadeaua Mitică Ghica pufăia dintr-o țigară. PAS, L. I 37. Gospodina se închină în fața beizadelei, sărutîndu-i mîna întinsă. SADOVEANU, Z. C. 43. Ia priviți, tată, pe cuconașul Nu este așa că seamănă cu o beizadea? FILIMON, C. 111. – Pronunțat: bei-za-. – Variantă: beizade (KOGĂLNICEANU, S. 210) s. f.

BEIZADEA, beizadele, s. f. (Înv. și arh.) Fiu de domn; principe. [Pr.: bei-. – Var.: beizade s. f.] – Tc. beyzade.

BEIZADEA ~ele m. înv. Fiu de domnitor. [Art. beizadeaua; G.-D. beizadelei; Sil. bei-za-dea] /<turc. beyzadé

beizadeà m. fiu de Domn (azi mai mult ironic): un beizade să se hotărască la plugărie! AL. [Turc. BEYZADÈ, fiu de beiu].

beĭzadeá f., pl. ele (turc. beĭzadé. V. șahzadea). Vechĭ. Azĭ iron. Fiŭ de domn (de principe).

băzdadea sm vz beizadea

beizădea sf vz beizadea

beizdadea sf vz beizadea

beizdedea sf vz beizadea

beizeadea sf vz beizadea

beizedea sf vz beizadea

bezădea sn vz beizadea

bezdadea sn vz beizadea

bezdedee^[1] sf vz beizadea

bezeadea sf vz beizadea

bezedea sn vz beizadea

bezidea sm vz beizadea

bizdadea sm vz beizadea

beizade s.f. v. beizadea.

BEIZADE s. f. v. beizadea.

BEIZADE s. f. v. beizadea.

beizadea (înv.; fam.) (desp. bei-) s. f., art. beizadeaua, g.-d. art. beizadelei; pl. beizadele

beizadea (înv.) (bei-) s. f., art. beizadeaua, g.-d. art. beizadelei; pl. beizadele

beizadea s. f. (sil. bei-), art. beizadeaua, g.-d. art. beizadelei; pl. beizadele

beizadea, -dele (o beizadea).

beizade (= beizadea) s. f., pl. beizadele

beizadea, (beizadele), s. f. – Principe. Titlu rezervat în vechime fiilor domnitorilor sau celor care au domnit. – Var. b(e)izdadea, bez(d)adea, be(i)zadea etc. Tc. begzade (Șeineanu, II, 45).

BEIZADEA s. v. principe, prinț.

beizadea s. v. PRINCIPE. PRINȚ.

BEIZADEA s.f. (Mold., ȚR.) Fiu de domn, prinț. A: Au chemat împărăție pe ficiorul lui Antonie-Vodă, pe Alexandru beizade, la Poartă. PSEUDO-COSTIN, 27^v. Avea doi feciori, beizadele, pre Antiohie și pe Dimitrașco. NECULCE. Au fost rămas la mare scăpăciune atît domnii mazili cît și bezedelele. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. O beizadea mică. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-COSTIN, 32^r; PSEUDO- AMIRAS (gl.); GHEORGACHI; H 1779², 97^r. B: Înțelegînd Ștefan beizdadea că va să i se mărite logodnica, au dat jalbă la împăratul și au făcut ferman la Duca-Vodă să-i dea pre fie-sa lui, dacă s-au logodit. R. POPESCU. Variante: beizade (PSEUDO-COSTIN, 27^v, 32^r; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), beizdadea (R. POPESCU), bezădea (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), bezedea (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. beyzade. corectat(ă)

BEIZADE s. f. v. beizadea.

BEIZDADEA s. f. v. beizadea.

BEZĂDEA s. f. v. beizadea.

BEZEDEA s.f. v. beizadea.