2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beteág smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bit-, biteagă / Pl: ~egi, ~eagi, ~ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.

BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

BETEÁG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

BETEÁG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. (Despre ființe sau organele lor) Care are un defect, o infirmitate; schilod/infirm. Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8 Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. ◊ Fig. Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «de» și arătînd organul bolnav) Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. 2. (Transilv., Ban., în opoziție cu sănătos) Bolnav. Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.

BETEÁG, -Ă, betegi, -e, adj. 1. Schilod, infirm. 2. (Reg., adesea substantivat) Bolnav. – Magh. beteg.

BETEÁG ~eágă (~égi, ~ége) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

BETEAG adj. și s. m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătătoriu și de răscoale și gîlceave scornitoriu …, ca un rău și beteag mădulariu din trupul monarhii[i] curmat și tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5v. Eu am fost la lume și am fost beteag. FL. D 1693, 33v. Infirmus. Betyag. Betegh (…). Infirmus sum. S Betyag. Betegh vagiok. LEX. MARS., 217. Invalidus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaște beteagilor. MISC. SEC. XVII, 122r. Sau ai socotit cu ceva pre vrun beteag? POGREB., 109r. Iară Filip să beteji de voie rea și era foarte rău beteag. A 1776,102r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16761, 226v; SA, 34r, 34v, 35r; C 1692, 503v; MOL. 1695, 66r; MISC. SEC. XVII, 10v, 48v, 144r; AMD 1708, 89r; TEMPEA, apud TEW; C 1729, 76r; AMD 1759, 57v; PF, 88v; OG, 378, 379, 380, 383. // B: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i taie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., TR) Infirm. A: Nu să pot certa … stricații și beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beteag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST.; VI 1764, 29v. B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni … furi și jăhuitori, șchiopi și beteagi, fărmăcători și turbați. VI 1671, 64v. Un cerbu era beteag la un ochiu. E 1748, 18v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38v; CRON. 1687, 32v; VI 1700, 39r; VI 1745, 427v; VI 1779, 150r. // C: Să dusă la Rîm, la Tiveriia împărat, carele era beteag de un ochiu. C 1729, 57v. ♦ Slăbit. B: Oglașenicul … ce va fi beteag de boală … atunce fără îndoire să se boteaze. MIST., 36r. Etimologie: magh. beteg. Vezi și betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteșig, nebetejit. Cf. boleac, zaif.

beteag a. 1. schilod, olog, ciung; 2. bolnav, infirm. [Ung. BETEG, bolnav].

beteág, -ă adj., pl. egĭ, ege (ung. beteg, bolnav, d. mgerm. de sus wêtac, wêtage, durere, boală). V. meteahnă. Vătămat, infirm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beteág (pop.) adj. m., s. m., pl. betégi; adj. f., s. f. beteágă, pl. betége

beteág adj. m., s. m., pl. betégi; f. sg. beteágă, pl. betége


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BETEÁG adj. v. bolnav, nesănătos, suferind.

BETEÁG adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

beteag adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.

beteag adj. v. BOLNAV. NESĂNĂTOS. SUFERIND.

Beteag ≠ teafăr, intact, întreg, nevătămat, sănătos


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beteág (beteágă), adj.1. Bolnav. – 2. Invalid. Mag. beteg „bolnav” (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 482; Gáldi, Dict., 84), de unde provin și sb. beteg, rut. betehe (după Miklosich, Wander., 12 și Berneker 63, rut provine din rom.). Der. betegos, adj. (bolnăvicios, plăpînd); beteji, vb. (a se îmbolnăvi, a suferi de ceva); betejeală, s. f. (boală, beteșug); betejitură, s. f. (boală, infirmitate); beteșug, s. n. (boală, infirmitate). Toți der. sînt normali, cu excepția ultimului, care provine direct din mag. betegség. Introdus în sec. XVI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

beteág, -ă, beteji, -e, adj. – (reg.) Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă ptícai” (Calendar, 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav” (MDA) < germ. wetac, wetage „durere, boală” (Șăineanu, Scriban, DER).

beteág, -ă, adj. – Bolnav, suferind: „O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagă ptícai” (Calendar 1980: 7). – Din magh. beteg „bolnav”.

Intrare: beteagă
substantiv feminin (F27)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • betea
  • beteaga
plural
  • betege
  • betegele
genitiv-dativ singular
  • betege
  • betegei
plural
  • betege
  • betegelor
vocativ singular
  • betea
  • beteago
plural
  • betegelor
Intrare: beteag (adj.)
beteag1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A59)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteag
  • beteagul
  • beteagu‑
  • betea
  • beteaga
plural
  • betegi
  • betegii
  • betege
  • betegele
genitiv-dativ singular
  • beteag
  • beteagului
  • betege
  • betegei
plural
  • betegi
  • betegilor
  • betege
  • betegelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beteag, -ă beteag (2) beteagă popular

  • 1. (Om) infirm, schilod.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: infirm invalid, -ă schilod 8 exemple
    exemple
    • Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8.
      surse: DLRLC
    • Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99.
      surse: DLRLC
    • Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113.
      surse: DLRLC
    • figurat Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65.
      surse: DLRLC
    • Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173.
      surse: DLRLC
    • Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122.
      surse: DLRLC
    • Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429.
      surse: DLRLC
    • [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308.
      surse: DLRLC
  • 2. (Om) bolnav.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bolnav, -ă nesănătos suferind 2 exemple
    exemple
    • Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396.
      surse: DLRLC

etimologie: