opțiuni
  • info

9 definiții pentru beteagă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BETEAG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

BETEAG, -Ă, betegi, -ge, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) infirm, schilod. 2. (Om) bolnav. – Din magh. beteg.

beteag smf, a [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / V: bit-, biteagă / Pl: ~egi, ~eagi, ~ege / E: mg beteg] (Pop) 1-2 (Om) infirm. 3-4 (Om) bolnav.

beteag, -ă adj., s.m., s.f. (pop.) 1 (Om) infirm, schilod. Nu căta că-i cam beteag la nas (ALECS.). 2 (Om) bolnav. De o lună nevasta lui e cam beteagă. • pl. -egi, -ege. /<magh. beteg.

BETEAG adj. 1 Care are un beteșug, schilod, olog: ~ de o mînă, de un picior 2 Infirm, neputincios, nevoiaș: să fii nevoit să trăești cu una ~ă pînă la sfirșitul vieții (CRG.) 3 Bolnav [ung. beteg].

BETEAG ~eagă (~egi, ~ege) pop. 1) și substantival (despre ființe) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm; calic. A fi ~ de o mână. 2) (despre membre) Care este ciuntit sau deformat; schilod. /<ung. beteg

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege

beteag (pop.) adj. m., s. m., pl. betegi; adj. f., s. f. beteagă, pl. betege

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BETEAG adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

beteag adj., s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.

Intrare: beteagă
substantiv feminin (F27)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beteagă
  • beteaga
plural
  • betege
  • betegele
genitiv-dativ singular
  • betege
  • betegei
plural
  • betege
  • betegelor
vocativ singular
  • beteagă
  • beteago
plural
  • betegelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beteag, betegisubstantiv masculin
beteagă, betegesubstantiv feminin
beteag, beteagăadjectiv

popular
  • 1. (Om) infirm, schilod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: infirm invalid schilod
    • format_quote Nu e vina ta că te-ai născut beteag. BARANGA, V. A. 8. DLRLC
    • format_quote Pe patul său, lungit, cu piciorul beteag, oblojit, peste învelitoare, stătea Iani. PAS, L. I 99. DLRLC
    • format_quote Cocostîrci betegi și reumatici șchioapătă ca după o cursă neizbutită. ANGHEL, PR. 113. DLRLC
    • format_quote figurat Mut scaunul beteag de lîngă masă Și stau așa, cu spatele la sobă. TOPÎRCEANU, P. O. 65. DLRLC
    • format_quote Destul strig și lăcrămez, zice, că-s beteagă de picioare și nu ies din casă. SADOVEANU, N. F. 173. DLRLC
    • format_quote Un ciocîrlan șchiop, jumulit și beteag la o aripă. POPESCU, B. III 122. DLRLC
    • format_quote Nu căta că-i cam beteag la nas. L-au pișcat țînțarii. ALECSANDRI, T. I 429. DLRLC
    • format_quote [Iubita] mi-e beteagă, vai, d-o mînă. N-a spălat rufe de-o lună. TEODORESCU, P. P. 308. DLRLC
  • 2. (Om) bolnav. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bolnav nesănătos suferind
    • format_quote Se văieta, că nu mai poate de beteagă. RETEGANUL, P. I 48. DLRLC
    • format_quote Cine are dor și drag Cîtu-i lumea-i tot beteag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 396. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.