4 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BESTIÁR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIÁR2, bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiár [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)

BESTIÁR2 ~uri n. înv. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius

BESTIÁR1 ~i m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.

BESTIÁRII s. n. pl. culegeri medievale de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. (< fr. bestiaire, lat. bestiarium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bestiár1 (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiári

bestiár2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiár (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiáre

bestiár (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiári


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BESTIÁRII (< fr.) s. m. pl. 1. Culegeri medievale de fabule, povestiri și moralități despre animale reale sau fantastice (inorog, basilisc, elefant) întocmite de clerici. 2. Prelucrări în literatura și artele plastice medievale occidentale ale „Fiziologului” (ex. „Bestiaire” de Philippe de Thaon, 1121).

Intrare: bestiar (culegere)
bestiar2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: bes-ti-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
bestiar4 (pl. -ii) substantiv neutru
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiarii
  • bestiariile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiarii
  • bestiariilor
vocativ singular
plural
Intrare: bestiar (gladiator)
bestiar1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: bes-ti-ar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiari
  • bestiarii
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiari
  • bestiarilor
vocativ singular
plural
Intrare: bestiar (loc)
bestiar2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: bes-ti-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
Intrare: bestiar (luptă)
bestiar3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiaruri
  • bestiarurile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiaruri
  • bestiarurilor
vocativ singular
plural
bestiar4 (pl. -ii) substantiv neutru
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiarii
  • bestiariile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiarii
  • bestiariilor
vocativ singular
plural
bestiar2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: bes-ti-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bestiar (culegere)

  • 1. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

bestiar (gladiator)

etimologie:

bestiar (loc)

  • 1. Loc în care sunt închise animale sălbatice.
    surse: MDN '00

etimologie:

bestiar (luptă)

  • 1. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului.
    surse: NODEX

etimologie: