BESTIAR¹, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIAR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiar [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

bestiar¹ s.m., s.n. 1 s.m. (în Roma antică) Gladiator, prizonier de război sau răufăcător care lupta cu fiarele sălbatice în arene sau în circuri. 2 s.n. Loc în care sînt închise animale sălbatice. • sil. -ti-ar. pl. m. -i, n. -e. /<lat. bestiarius, -ii, fr. bestiaire.

bestiar² s.n. 1 (Gen de) lucrare didactică medievală, cuprinzînd culegeri de fabule sau de povestiri despre animale reale sau imaginare care reprezintă alegoric viciile sau calitățile umane. 2 Iconografie animalieră a unei opere sau a unui ansamblu de opere. • sil. -ti-ar. pl. -e. /<fr. bestiaire, lat. bestiarius, -a, -um.

BESTIAR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIAR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

BESTIAR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)

BESTIÁR¹ ~i m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius

BESTIÁR² ~uri n. înv. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.

BESTIÁRII s. n. pl. culegeri medievale de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. (< fr. bestiaire, lat. bestiarium)

bestiar² (gladiator) (livr.) (desp. -ti-ar) s. m., pl. bestiari

bestiar¹ (culegere) (livr.) (desp. -ti-ar) s. n., pl. bestiare

bestiar¹ (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiari

bestiar² (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiare

bestiar (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiare

bestiar (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiari

BESTIÁRII (< fr.) s. m. pl. 1. Culegeri medievale de fabule, povestiri și moralități despre animale reale sau fantastice (inorog, basilisc, elefant) întocmite de clerici. 2. Prelucrări în literatura și artele plastice medievale occidentale ale „Fiziologului” (ex. „Bestiaire” de Philippe de Thaon, 1121).