4 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BESTIAR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIAR2, bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiar [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

bestiar1 s.m., s.n. 1 s.m. (în Roma antică) Gladiator, prizonier de război sau răufăcător care lupta cu fiarele sălbatice în arene sau în circuri. 2 s.n. Loc în care sînt închise animale sălbatice. • sil. -ti-ar. pl. m. -i, n. -e. /<lat. bestiarius, -ii, fr. bestiaire.

bestiar2 s.n. 1 (Gen de) lucrare didactică medievală, cuprinzînd culegeri de fabule sau de povestiri despre animale reale sau imaginare care reprezintă alegoric viciile sau calitățile umane. 2 Iconografie animalieră a unei opere sau a unui ansamblu de opere. • sil. -ti-ar. pl. -e. /<fr. bestiaire, lat. bestiarius, -a, -um.

BESTIAR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIAR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

BESTIAR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzînd culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

BESTIAR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)

BESTIAR1 ~i m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius

BESTIAR2 ~uri n. înv. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.

BESTIARII s. n. pl. culegeri medievale de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. (< fr. bestiaire, lat. bestiarium)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bestiar2 (gladiator) (livr.) (desp. -ti-ar) s. m., pl. bestiari

bestiar1 (culegere) (livr.) (desp. -ti-ar) s. n., pl. bestiare

bestiar1 (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiari

bestiar2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiare

bestiar (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiare

bestiar (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiari

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BESTIÁRII (< fr.) s. m. pl. 1. Culegeri medievale de fabule, povestiri și moralități despre animale reale sau fantastice (inorog, basilisc, elefant) întocmite de clerici. 2. Prelucrări în literatura și artele plastice medievale occidentale ale „Fiziologului” (ex. „Bestiaire” de Philippe de Thaon, 1121).

Intrare: bestiar (culegere)
bestiar2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: bes-ti-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
bestiar4 (pl. -ii) substantiv neutru
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiarii
  • bestiariile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiarii
  • bestiariilor
vocativ singular
plural
Intrare: bestiar (gladiator)
bestiar1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: bes-ti-ar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiari
  • bestiarii
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiari
  • bestiarilor
vocativ singular
plural
Intrare: bestiar (loc)
bestiar2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: bes-ti-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
Intrare: bestiar (luptă)
bestiar3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiaruri
  • bestiarurile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiaruri
  • bestiarurilor
vocativ singular
plural
bestiar4 (pl. -ii) substantiv neutru
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiarii
  • bestiariile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiarii
  • bestiariilor
vocativ singular
plural
bestiar2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: bes-ti-ar info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bestiar, bestiaresubstantiv neutru

  • 1. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

bestiar, bestiarisubstantiv masculin

etimologie:

bestiar, bestiaresubstantiv neutru

  • 1. Loc în care sunt închise animale sălbatice. MDN '00
etimologie:

bestiar, bestiarurisubstantiv neutru

  • 1. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.