7 definiții pentru bestiar (gladiator)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bestiár [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

BESTIÁR2, bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)

BESTIÁR1 ~i m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bestiár (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiári

Intrare: bestiar (gladiator)
bestiar (gladiator) substantiv masculin
  • silabație: -ti-ar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiari
  • bestiarii
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiari
  • bestiarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)