BESTIAR², bestiari, s. m. (Livr.) Gladiator. – Din fr. bestiaire, lat. bestiarius.

bestiar [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

bestiar¹ s.m., s.n. 1 s.m. (în Roma antică) Gladiator, prizonier de război sau răufăcător care lupta cu fiarele sălbatice în arene sau în circuri. 2 s.n. Loc în care sînt închise animale sălbatice. • sil. -ti-ar. pl. m. -i, n. -e. /<lat. bestiarius, -ii, fr. bestiaire.

bestiar² s.n. 1 (Gen de) lucrare didactică medievală, cuprinzînd culegeri de fabule sau de povestiri despre animale reale sau imaginare care reprezintă alegoric viciile sau calitățile umane. 2 Iconografie animalieră a unei opere sau a unui ansamblu de opere. • sil. -ti-ar. pl. -e. /<fr. bestiaire, lat. bestiarius, -a, -um.

BESTIAR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

BESTIAR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)

BESTIAR¹ ~i m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius

*bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ.

bestiar² (gladiator) (livr.) (desp. -ti-ar) s. m., pl. bestiari

bestiar¹ (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiari

bestiar (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiari