gladiator sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr gladiateur, ger Gladiator, it gladiatore, lat gladiator, -is] (În Roma antică) Bărbat liber (sau sclav) care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice.

GLADIATOR, gladiatori, s. m. (În Roma antică) Bărbat (de obicei sclav), care se lupta în arenă cu alt luptător sau cu fiare sălbatice. Gladiatorii se luptau pînă ce din trupul sfărîmat sîngele curgea șiroi. PĂUN-PINCIO, P. 102. – Pronunțat: -di-a-.

GLADIATOR s.m. Luptător (sclav) care lupta în arenele Romei antice cu alți luptători sau cu fiare sălbatice. [Pron. -di-a-. / < lat. gladiator].

GLADIATOR s. m. (în Roma antică) luptător (sclav, prizonier sau criminal) în spectacolele publice, care lupta în arenă cu alt gladiator sau cu fiare sălbatice. (< fr. gladiateur, lat. gladiator)

GLADIATOR ~i m. (în Roma antică) Sclav sau prizonier de război care lupta în arenă cu un luptător sau cu o fiară. /<lat. gladiator, ~oris, fr. gladiateur

gladiator m. sclav sau mercenar care, la Roma, se luptă în amfiteatru cu alți gladiatori sau cu fiare sălbatice.

*gladiatór m. (lat. gladiator, d. gladius, tesac). Sclav saŭ mercenar care se lupta cu fearele saŭ cu alt gladiator în circ la vechiĭ Romanĭ. V. atlet.

gladiator (desp. -di-a-) s. m., pl. gladiatori

gladiator (-di-a-) s. m., pl. gladiatori

gladiator s. m. (sil. -di-a-), pl. gladiatori

GLADIATOR s. (IST.) (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)

GLADIATOR s. (înv.) boinic. (Un ~ lupta în arenă.)