2 definiții pentru bestiar (luptă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bestiár [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

BESTIÁR2 ~uri n. înv. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius

Intrare: bestiar (luptă)
bestiar3 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiaruri
  • bestiarurile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiaruri
  • bestiarurilor
vocativ singular
plural
bestiar4 (pl. -ii) substantiv neutru
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiarii
  • bestiariile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiarii
  • bestiariilor
vocativ singular
plural
bestiar2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: bes-ti-ar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bestiar (luptă)

  • 1. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului.
    surse: NODEX

etimologie: