10 definiții pentru bestiar (culegere; pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bestiár [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

BESTIÁR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)

BESTIÁR2 ~uri n. înv. Luptă între oameni și bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bestiár1 (gladiator) (livr.) (-ti-ar) s. m., pl. bestiári

bestiár2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiár (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiáre

Intrare: bestiar (culegere; pl. -e)
bestiar (culegere; pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -ti-ar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)