8 definiții pentru bestiar (culegere)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BESTIÁR1, bestiare, s. n. (Livr.) Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

bestiár [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn, -ii / E: fr bestiaire] 1 sm Gladiator roman care lupta cu fiarele. 2 sn Luptă între oameni și animale, în circuri. 3 sn Antologie medievală de fabule sau povestiri alegorice cu animale Si: (înv) fiziolog.

BESTIÁR, bestiare, s. n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

BESTIÁRII s. n. pl. culegeri medievale de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. (< fr. bestiaire, lat. bestiarium)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bestiár2 (culegere) (livr.) (-ti-ar) s. n., pl. bestiáre

bestiár (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BESTIÁRII (< fr.) s. m. pl. 1. Culegeri medievale de fabule, povestiri și moralități despre animale reale sau fantastice (inorog, basilisc, elefant) întocmite de clerici. 2. Prelucrări în literatura și artele plastice medievale occidentale ale „Fiziologului” (ex. „Bestiaire” de Philippe de Thaon, 1121).

Intrare: bestiar (culegere)
bestiar2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: bes-ti-ar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiare
  • bestiarele
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiare
  • bestiarelor
vocativ singular
plural
bestiar4 (pl. -ii) substantiv neutru
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bestiar
  • bestiarul
  • bestiaru‑
plural
  • bestiarii
  • bestiariile
genitiv-dativ singular
  • bestiar
  • bestiarului
plural
  • bestiarii
  • bestiariilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bestiar (culegere)

  • 1. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: