2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bércuri snp [At: DA / E: nct] (Reg; îe) A umbla pe ~ A umbla hai-hui.

berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc3, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.

BERC1, bercuri, s. n. (Transilv.) Dumbravă, pădurice, huceag. Du-te, cucuie, în berc Și mă lasă să-mi petrec. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 13.

BERC1, bercuri, s. n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Magh. berek.

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

berc2 (reg.) s. n., pl. bércuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berc (bercuri), s. n. – Hățis, desiș, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde și sb., cr. berak.

Intrare: bercuri
bercuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: berc (s.n.)
berc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berc
  • bercul
  • bercu‑
plural
  • bercuri
  • bercurile
genitiv-dativ singular
  • berc
  • bercului
plural
  • bercuri
  • bercurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

berc (s.n.)

etimologie: