3 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEAT1 adj. invar. 1. Care aparține beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jazz). [Pr.: bit] – Cuv. engl.

BEAT2, -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut2, cherchelit, făcut2, matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire.Lat. bibitus.

beat1, ~ă a [At: CORESI, PS. 304 / V: (Mol) bat, ba / Pl: beți, bete / E: ml bibitus] 1 Amețit de băutură Si: aghesmuit, băut2, cherchelit, făcut, matosit. 2 (Fig) Copleșit, tulburat de o stare sufletească plăcută. 3 (Pfm; îe) ~ de cap Zăpăcit.

beat2 [At: DEX2 / P: bit / E: eg beat] 1 a Care aparține beatnicilor. 2 a Specific beatnicilor. 3 sn Stil în rockul modem și în jaz, ce presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură suprapunându-se alte celule ritmice secundare. 4 a Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jazz). 5 sn (Muz) Bătaie. 6 sn Timp forte al unei măsuri.

beat2, -ă adj. (despre oameni) 1 Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; care este în stare de ebrietate; băut. ◊ Expr. Beat lemn (ori clampă, criță, cuc, frînt, lemn, mangă, mort, tun, turtă etc.) de beat = beat peste măsură, foarte beat. Eu și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frînt (CAR.). 2 Fig. Care este copleșit de o emoție puternică, tulburat de un sentiment puternic, de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de iubire. ◊ Expr. Beat de cap = amețit; zăpăcit. • pl. beți, bete. /lat. bĭbĭtus, -a, -um.

beat1 [bit] s.n. invar., adj.invar. I s.n. invar, (muz.) 1 Stil în rockul modern (și în jazz), apărut în deceniul al șaptelea al sec. 20, care se caracterizează prin accentuarea tuturor celor patru timpi ai unei măsuri. ♦ (adj.) Care aparține acestui stil. 2 Bătaie. 3 Timp forte al unei măsuri. 4 Prezență a tobei mari în formațiile instrumentale. II adj.invar. Generația beat = mișcare socială a tinerilor din SUA, în anii 1950, consecință a deziluziei provocate de tensiunile politice internaționale, care s-a manifestat printr-o reacție împotriva valorilor tradiționale și a modului de trai din societatea modernă industrializată, printr- o atitudine de respingere a convențiilor sociale, prin îmbrăcăminte extravagantă și consum de droguri. ♦ Grup de scriitori non-conformiști ca tematică și stil, asociați cu această mișcare. • /<engl. beat.

BEÁT2, -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut2 (2), cherchelit, făcut2, matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de amor. Beat de fericire.Lat. bibitus.

BEAT1, adj. invar. 1. Care aparține beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jaz). [Pr.: bit] – Cuv. engl.

BEAT, -Ă, beți, -te, adj. 1. Cu mintea tulburată de băuturi alcoolice, în stare de ebrietate, amețit de băutură. Vorbise fără supărare și-l lovise ca în vis. Era beat. DUMITRIU, B. F. 158. E beat, domnule judecător, nu știe ce spune. SADOVEANU, N. F. 94. ◊ Expr. Beat mort (sau turtă, lemn, tun, cuc, frînt etc.) sau mort (sau cuc trecut) de beat = beat peste măsură. Vasile se închisese în casă și zăcea beat mort toată ziua. DUMITRIU, N. 246. Doarmelămuri în locul lui altcareva dinlăuntru. E beat mort. GALAN, Z. R. 386. Măi băieți, măi... spunea Codău beat lemn. CAMILAR, N. I 196. Boierul tot bea și bea... și cînd au fost... cuc de beat... s-au prăvălit ca mort într-o parte. SBIERA, P. 224. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») îmbătat, copleșit (de un sentiment, de o impresie puternică etc.); amețit. Rizea se miră că nu-l vede beat de bucurie. DUMITRIU, B. F. 110. Beat de viață, pieptul mi-l umflu. De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu. BENIUC, V. 55. Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămîntIar spicele jucau în vînt, Ca-n horă după-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176. ◊ Expr. Beat de cap = amețit; zăpăcit. ♦ (Despre om sau priviri) Tulbure, rătăcit (ca privirea unui om beat). Cu pasul slab, cu ochii beți, El a plecat, gemînd, p-afară. COȘBUC, P. I 101.

BEÁT, -Ă, beți, -te, adj. Amețit de băutură, în stare de ebrietate. ♦ Fig. Îmbătat, copleșit de o emoție puternică; amețit; zăpăcit. – Lat. bibitus.

BEAT s.n. (Muz.) Bătaie, timp; timpul forte al unei măsuri. ♦ (În muzica ușoară) Stil apărut la începutul deceniului al șaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (În formațiile instrumentale) Prezența tobei mari. [Pron. bit. / < engl. beat].

BEAT /BIT/ I. adj. inv. care aparține beatnicilor. II. s. n. 1. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri. 2. stil în rockul modern (și în jaz) la începutul deceniului al șaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii. ◊ (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari. (< engl. beat)

beat s. n. (muz., anglicism) Stil modern de muzică ușoară ◊ „George Fame este un amalgam rar întâlnit – vocalist, instrumentist și compozitor de valoare, aflat la intersecția beat-ului cu jazz-ul și blues-ul.” Săpt. 22 III 74 p. 13; v. și 2 XI 79 p. 7 [pron. bit] (din engl., fr. beat; PR 1966; DJ; DN3, DEX-S)

BEÁT ~ă (beți, béte) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de băutură; în stare de ebrietate; băut. ~ turtă. 2) fig. Care este într-o stare sufletească foarte plăcută (din cauza unei emoții puternice). ~ de fericire. /<lat. bibitus

beat a. 1. care a băut prea mult; 2. fig. amețit, cu mintea orbită de pasiuni: beat de bucurie, de glorie. [Lat. *BIBITUS].

beat, beată adj., pl. bețĭ, bete (lat. bĭbĭtus, băut, de unde s’a făcut bebetus, apoĭ bet, iar de aci beat după fem. beată și anal. luĭ treaz, breaz, maĭ ales că treaz e chear opusu luĭ beat). Tare amețit de băutură: beat de rachiŭ. Fig. Foarte emoționat (vesel): beat de bucurie, de mîndrie. – În nord bat, bată, pl. tot bețĭ, bete.

2) bat, -ă adj. pl. bețĭ, bete. Nord. Beat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

beat1 adj. m., pl. beți; f. beată, pl. bete

beat2 (specific beatnicilor) (angl.) [pron. bit] adj. invar.

beat, beată; beți, bete pl. (ca atribut se întrebuințează numai după substantiv : femeie beată); beat mort.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BEAT adj. amețit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vâjâit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam.) abțiguit, (fam. și fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămâiat, târnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om ~.)

BEAT adj. v. amețit, zăpăcit.

BEAT adj. amețit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beát (beátă), adj. – Amețit, băut, cherchelit. – Megl. beat, istr. bęt. Lat. bĭbĭtus (Pușcariu 196; Candrea-Dens., 153; REW 1080; DAR), cf. sp. beodo. Este inutilă ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleacă de la o formă ipotetică *bebetus › *bet; pe baza f. beată a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat. Imposibilitatea acestei regresiuni este evidentă, căci contrazice alternanța care cere ca m. de la înceată, bleagă, seacă să fie încet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului. Der. beție, s. f. (ebrietate); bețiu, adj. (îmbătător; bețiv); bețiv, adj. (care are viciul beției, alcoolic); bețit, adj. înv. (bețiv); bețivi, vb. (a se îmbăta; a chefui); bețivan, s. m. (augmentativ al lui bețiv); bețivănie, s. f. (beție); îmbăta, vb. (a se ameți cu băutură); îmbătător, adj. (amețitor); desbăta, vb. (a se trezi din beție). Bețiv provine de la bețiu, ca văduv de la *văduu (cf. și brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etc.); sînt prin urmare inutile încercările de explicare pe baza unui lat. *bibitivus (Candrea-Dens., 154), sau a unei influențe a sl. pijanivŭ (DAR). Pentru îmbăta se indică de obicei ca sursă directă un lat. *imbĭbĭtare, care nu pare necesar.

beát (beátă), adj. – Binecuvîntat, fericit. Fr. béat.Der. beatifica, vb. din lat. beatificare; beatitudine, s. f., din lat. beatitudo.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

beat (cuv. engl. [bi:t] „bătaie”) 1. Timp (I, 2). 2. (în jazz) Timp (I, 2) și, respectiv, marcarea acestuia de către secția ritmică. În jazzul primitiv, se accentuau, în măsura* 4/4, timpii unu și trei (expresia two- b.); în epoca swing* se accentuau toți patru timpi (expresia four-b.); în muzica comercială (b.-music) și Rock and Roll* se accentuează puternic timpii slabi (doi și patru). Impropriu folosit ca sin. al lui swing.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BEAT [bi:t], mișcarea a generației anilor 1950-1960, apărută în S.U.A., caracterizată prin respingerea societății convenționale și dorința de regăsire a obîrșiilor americane prin călătorie, meditație și experiențe extatice; p. ext. prima denumire a muzicii „pop”, care acorda o deosebită importanță ritmicității melodiilor.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

BEAT abțiguit, achiu, afanisit, afazit, afumat, aghesmuit, arămit, aromit, atins, chilacciu, chiurluit, ciobit, clei, cleios, cu chef, cu șprițu’ / cu țuica-n nas, drogat, flecuit, împărtășit, împușcat, împușcat în aripă, într-o dungă, mache, machit, matol, matolit, matosit, matrafoxat, mazgugur, obosit, ochit, șprițuit, trăscănit, trosnit, trotilat, tuflit, turlac, turtă, turtit, văruit, vopsit.

A FI BEAT a se afuma, a da cu căciula-n câini, a se face, a se face afiș / cobză / cocă, a fura luleaua neamțului, a intra cu liftul în pom, a se îmbăta turtă, a lua ciocârlanul de coadă, a lua luleaua neamțului, a lua purceaua de coadă, a se machi, a se matofi, a se matoli, a se matosi, a mirosi a ceață, a se pili, a prinde prepelița / purceaua de coadă, a i se sui la cap, a se tămâia, a se trosni, a se trotila, a se tufli, a se turci, a se turti, a umbla pe șapte cărări, a i se urca la cap, a se vărui, a se vopsi.

Intrare: beat (adj., muzică)
beat3 (adj.inv.) adjectiv invariabil
  • pronunție: bit
adjectiv invariabil (I9)
  • beat
Intrare: beat (amețit)
beat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A35)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beat
  • beatul
  • beatu‑
  • bea
  • beata
plural
  • beți
  • beții
  • bete
  • betele
genitiv-dativ singular
  • beat
  • beatului
  • bete
  • betei
plural
  • beți
  • beților
  • bete
  • betelor
vocativ singular
plural
bat3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A35.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bat
  • batul
  • batu‑
  • ba
  • bata
plural
  • beți
  • beții
  • bete
  • betele
genitiv-dativ singular
  • bat
  • batului
  • bete
  • betei
plural
  • beți
  • beților
  • bete
  • betelor
vocativ singular
plural
Intrare: beat (s.n., muzică)
  • pronunție: bit
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beat
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beatadjectiv invariabil

  • 1. Care aparține beatnicilor, specific beatnicilor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jazz). DEX '09
etimologie:

beat, beaadjectiv

  • 1. Care este în stare de ebrietate; băut, făcut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vorbise fără supărare și-l lovise ca în vis. Era beat. DUMITRIU, B. F. 158. DLRLC
    • format_quote E beat, domnule judecător, nu știe ce spune. SADOVEANU, N. F. 94. DLRLC
    • chat_bubble Beat mort (sau turtă, lemn, tun, cuc, frânt etc.) sau mort (sau cuc, trecut) de beat = beat peste măsură. DLRLC
      • format_quote Vasile se închisese în casă și zăcea beat mort toată ziua. DUMITRIU, N. 246. DLRLC
      • format_quote Doarme – lămuri în locul lui altcareva dinlăuntru. E beat mort. GALAN, Z. R. 386. DLRLC
      • format_quote Măi băieți, măi... spunea Codău beat lemn. CAMILAR, N. I 196. DLRLC
      • format_quote Boierul tot bea și bea... și cînd au fost... cuc de beat... s-au prăvălit ca mort într-o parte. SBIERA, P. 224. DLRLC
  • 2. figurat Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Beat de amor. Beat de fericire. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Rizea se miră că nu-l vede beat de bucurie. DUMITRIU, B. F. 110. DLRLC
    • format_quote Beat de viață, pieptul mi-l umflu. De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu. BENIUC, V. 55. DLRLC
    • format_quote Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt – Iar spicele jucau în vînt, Ca-n horă după-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176. DLRLC
    • 2.1. (Despre om sau priviri) Tulbure, rătăcit (ca privirea unui om beat). DLRLC
      • format_quote Cu pasul slab, cu ochii beți, El a plecat, gemînd, p-afară. COȘBUC, P. I 101. DLRLC
etimologie:

beatsubstantiv neutru invariabil

  • 1. muzică Timpul forte al unei măsuri. DN
    • 1.1. În muzica ușoară) Stil apărut la începutul deceniului al șaptelea al secolului XX, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare. DN
    • 1.2. (În formațiile instrumentale) Prezența tobei mari. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.