3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BEAT2, -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut2, cherchelit, făcut2, matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de fericire.Lat. bibitus.

BEAT1 adj. invar. 1. Care aparține beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jazz). [Pr.: bit] – Cuv. engl.

beat1, ~ă a [At: CORESI, PS. 304 / V: (Mol) bat, ba / Pl: beți, bete / E: ml bibitus] 1 Amețit de băutură Si: aghesmuit, băut2, cherchelit, făcut, matosit. 2 (Fig) Copleșit, tulburat de o stare sufletească plăcută. 3 (Pfm; îe) ~ de cap Zăpăcit.

beat2 [At: DEX2 / P: bit / E: eg beat] 1 a Care aparține beatnicilor. 2 a Specific beatnicilor. 3 sn Stil în rockul modem și în jaz, ce presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură suprapunându-se alte celule ritmice secundare. 4 a Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jazz). 5 sn (Muz) Bătaie. 6 sn Timp forte al unei măsuri.

BEAT1, adj. invar. 1. Care aparține beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jaz). [Pr.: bit] – Cuv. engl.

BEÁT2, -Ă, beți, -te, adj. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, amețit, băut2 (2), cherchelit, făcut2, matosit. ♦ Fig. Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de amor. Beat de fericire.Lat. bibitus.

BEAT, -Ă, beți, -te, adj. 1. Cu mintea tulburată de băuturi alcoolice, în stare de ebrietate, amețit de băutură. Vorbise fără supărare și-l lovise ca în vis. Era beat. DUMITRIU, B. F. 158. E beat, domnule judecător, nu știe ce spune. SADOVEANU, N. F. 94. ◊ Expr. Beat mort (sau turtă, lemn, tun, cuc, frînt etc.) sau mort (sau cuc trecut) de beat = beat peste măsură. Vasile se închisese în casă și zăcea beat mort toată ziua. DUMITRIU, N. 246. Doarmelămuri în locul lui altcareva dinlăuntru. E beat mort. GALAN, Z. R. 386. Măi băieți, măi... spunea Codău beat lemn. CAMILAR, N. I 196. Boierul tot bea și bea... și cînd au fost... cuc de beat... s-au prăvălit ca mort într-o parte. SBIERA, P. 224. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») îmbătat, copleșit (de un sentiment, de o impresie puternică etc.); amețit. Rizea se miră că nu-l vede beat de bucurie. DUMITRIU, B. F. 110. Beat de viață, pieptul mi-l umflu. De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu. BENIUC, V. 55. Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămîntIar spicele jucau în vînt, Ca-n horă după-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176. ◊ Expr. Beat de cap = amețit; zăpăcit. ♦ (Despre om sau priviri) Tulbure, rătăcit (ca privirea unui om beat). Cu pasul slab, cu ochii beți, El a plecat, gemînd, p-afară. COȘBUC, P. I 101.

BEÁT, -Ă, beți, -te, adj. Amețit de băutură, în stare de ebrietate. ♦ Fig. Îmbătat, copleșit de o emoție puternică; amețit; zăpăcit. – Lat. bibitus.

BEAT s.n. (Muz.) Bătaie, timp; timpul forte al unei măsuri. ♦ (În muzica ușoară) Stil apărut la începutul deceniului al șaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (În formațiile instrumentale) Prezența tobei mari. [Pron. bit. / < engl. beat].

BEAT /BIT/ I. adj. inv. care aparține beatnicilor. II. s. n. 1. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri. 2. stil în rockul modern (și în jaz) la începutul deceniului al șaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii. ◊ (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari. (< engl. beat)

beat s. n. (muz., anglicism) Stil modern de muzică ușoară ◊ „George Fame este un amalgam rar întâlnit – vocalist, instrumentist și compozitor de valoare, aflat la intersecția beat-ului cu jazz-ul și blues-ul.” Săpt. 22 III 74 p. 13; v. și 2 XI 79 p. 7 [pron. bit] (din engl., fr. beat; PR 1966; DJ; DN3, DEX-S)

BEÁT ~ă (beți, béte) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de băutură; în stare de ebrietate; băut. ~ turtă. 2) fig. Care este într-o stare sufletească foarte plăcută (din cauza unei emoții puternice). ~ de fericire. /<lat. bibitus

beat a. 1. care a băut prea mult; 2. fig. amețit, cu mintea orbită de pasiuni: beat de bucurie, de glorie. [Lat. *BIBITUS].

beat, beată adj., pl. bețĭ, bete (lat. bĭbĭtus, băut, de unde s’a făcut bebetus, apoĭ bet, iar de aci beat după fem. beată și anal. luĭ treaz, breaz, maĭ ales că treaz e chear opusu luĭ beat). Tare amețit de băutură: beat de rachiŭ. Fig. Foarte emoționat (vesel): beat de bucurie, de mîndrie. – În nord bat, bată, pl. tot bețĭ, bete.

2) bat, -ă adj. pl. bețĭ, bete. Nord. Beat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beat2 (specific beatnicilor) (angl.) [pron. bit] adj. invar.

beat1 adj. m., pl. beți; f. beátă, pl. béte

beat, beată; beți, bete pl. (ca atribut se întrebuințează numai după substantiv : femeie beată); beat mort.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BEAT adj. v. amețit, zăpăcit.

arată toate definițiile

Intrare: beat (adj., muzică)
beat3 (adj.inv.) adjectiv invariabil
  • pronunție: bit
adjectiv invariabil (I9)
  • beat
Intrare: beat (amețit)
beat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A35)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beat
  • beatul
  • beatu‑
  • bea
  • beata
plural
  • beți
  • beții
  • bete
  • betele
genitiv-dativ singular
  • beat
  • beatului
  • bete
  • betei
plural
  • beți
  • beților
  • bete
  • betelor
vocativ singular
plural
bat3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A35.1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bat
  • batul
  • batu‑
  • ba
  • bata
plural
  • beți
  • beții
  • bete
  • betele
genitiv-dativ singular
  • bat
  • batului
  • bete
  • betei
plural
  • beți
  • beților
  • bete
  • betelor
vocativ singular
plural
Intrare: beat (s.n., muzică)
  • pronunție: bit
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beat
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beat (adj., muzică)

  • 1. Care aparține beatnicilor, specific beatnicilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jazz).
    surse: DEX '09

etimologie:

beat (amețit) bat

  • exemple
    • Vorbise fără supărare și-l lovise ca în vis. Era beat. DUMITRIU, B. F. 158.
      surse: DLRLC
    • E beat, domnule judecător, nu știe ce spune. SADOVEANU, N. F. 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Beat mort (sau turtă, lemn, tun, cuc, frânt etc.) sau mort (sau cuc, trecut) de beat = beat peste măsură.
      exemple
      • Vasile se închisese în casă și zăcea beat mort toată ziua. DUMITRIU, N. 246.
        surse: DLRLC
      • Doarme – lămuri în locul lui altcareva dinlăuntru. E beat mort. GALAN, Z. R. 386.
        surse: DLRLC
      • Măi băieți, măi... spunea Codău beat lemn. CAMILAR, N. I 196.
        surse: DLRLC
      • Boierul tot bea și bea... și cînd au fost... cuc de beat... s-au prăvălit ca mort într-o parte. SBIERA, P. 224.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Copleșit, amețit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Beat de amor. Beat de fericire.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Rizea se miră că nu-l vede beat de bucurie. DUMITRIU, B. F. 110.
      surse: DLRLC
    • Beat de viață, pieptul mi-l umflu. De chiote văzduhu-ntreg să-l umplu. BENIUC, V. 55.
      surse: DLRLC
    • Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt – Iar spicele jucau în vînt, Ca-n horă după-un vesel cînt. COȘBUC, P. I 176.
      surse: DLRLC

etimologie:

beat (s.n., muzică)

  • 1. muzică Timpul forte al unei măsuri.
    surse: DN sinonime: bătaie timp (ritm)
    • 1.1. În muzica ușoară) Stil apărut la începutul deceniului al șaptelea al secolului XX, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare.
      surse: DN
    • 1.2. (În formațiile instrumentale) Prezența tobei mari.
      surse: DN

etimologie: