7 definiții pentru beat (s.n., muzică)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beat2 [At: DEX2 / P: bit / E: eg beat] 1 a Care aparține beatnicilor. 2 a Specific beatnicilor. 3 sn Stil în rockul modem și în jaz, ce presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură suprapunându-se alte celule ritmice secundare. 4 a Care aparține unui stil distinct în rockul modern (și în jazz). 5 sn (Muz) Bătaie. 6 sn Timp forte al unei măsuri.

beat1 [bit] s.n. invar., adj.invar. I s.n. invar, (muz.) 1 Stil în rockul modern (și în jazz), apărut în deceniul al șaptelea al sec. 20, care se caracterizează prin accentuarea tuturor celor patru timpi ai unei măsuri. ♦ (adj.) Care aparține acestui stil. 2 Bătaie. 3 Timp forte al unei măsuri. 4 Prezență a tobei mari în formațiile instrumentale. II adj.invar. Generația beat = mișcare socială a tinerilor din SUA, în anii 1950, consecință a deziluziei provocate de tensiunile politice internaționale, care s-a manifestat printr-o reacție împotriva valorilor tradiționale și a modului de trai din societatea modernă industrializată, printr- o atitudine de respingere a convențiilor sociale, prin îmbrăcăminte extravagantă și consum de droguri. ♦ Grup de scriitori non-conformiști ca tematică și stil, asociați cu această mișcare. • /<engl. beat.

BEAT s.n. (Muz.) Bătaie, timp; timpul forte al unei măsuri. ♦ (În muzica ușoară) Stil apărut la începutul deceniului al șaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (În formațiile instrumentale) Prezența tobei mari. [Pron. bit. / < engl. beat].

BEAT /BIT/ I. adj. inv. care aparține beatnicilor. II. s. n. 1. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri. 2. stil în rockul modern (și în jaz) la începutul deceniului al șaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii. ◊ (în formațiile instrumentale) prezența tobei mari. (< engl. beat)

beat s. n. (muz., anglicism) Stil modern de muzică ușoară ◊ „George Fame este un amalgam rar întâlnit – vocalist, instrumentist și compozitor de valoare, aflat la intersecția beat-ului cu jazz-ul și blues-ul.” Săpt. 22 III 74 p. 13; v. și 2 XI 79 p. 7 [pron. bit] (din engl., fr. beat; PR 1966; DJ; DN3, DEX-S)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

beat (cuv. engl. [bi:t] „bătaie”) 1. Timp (I, 2). 2. (în jazz) Timp (I, 2) și, respectiv, marcarea acestuia de către secția ritmică. În jazzul primitiv, se accentuau, în măsura* 4/4, timpii unu și trei (expresia two- b.); în epoca swing* se accentuau toți patru timpi (expresia four-b.); în muzica comercială (b.-music) și Rock and Roll* se accentuează puternic timpii slabi (doi și patru). Impropriu folosit ca sin. al lui swing.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BEAT [bi:t], mișcarea a generației anilor 1950-1960, apărută în S.U.A., caracterizată prin respingerea societății convenționale și dorința de regăsire a obîrșiilor americane prin călătorie, meditație și experiențe extatice; p. ext. prima denumire a muzicii „pop”, care acorda o deosebită importanță ritmicității melodiilor.

Intrare: beat (s.n., muzică)
  • pronunție: bit
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beat
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beatsubstantiv neutru invariabil

  • 1. muzică Timpul forte al unei măsuri. DN
    • 1.1. În muzica ușoară) Stil apărut la începutul deceniului al șaptelea al secolului XX, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare. DN
    • 1.2. (În formațiile instrumentale) Prezența tobei mari. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.