3 intrări
57 de definiții
din care- explicative (39)
- morfologice (9)
- relaționale (2)
- etimologice (2)
- enciclopedice (3)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
be sm vz bei
BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEJ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cafeniu foarte deschis. 2. S. n. Culoare bej (1). – Din fr. beige.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BERILIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
beg1 sm vz bei
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bei sm [At: MOXA, 405 / V: beg, beu, (7-10) be / Pl: ~ / E: tc bey] 1 Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 2 (În Evul Mediu) Domnitor al unui principat autonom supus suzeranității Turciei. 3 (Înv) Titlu dat de turci domnilor țărilor românești. 4 (Pex) Prinț oriental. 5 (În epoca fanariotă, îf bei-mu, ca formulă de politețe) Domnul meu. 6 (Înv; Mol) Boier mare. 7 Parte scobită a arșicului. 8 Poziție a arșicului cu partea scobită în sus. 9-10 (Îs) ~ buza și sicciu-~ Varietăți ale jocului cu arșice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bej2 sn, ain[1] [At: KLOPSTOCK, F. 108 / S: beige / E: fr beige] 1-2 (Culoarea) cafeniu-deschis. corectat(ă)
- ain → ain — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beriliu sn [At: MACAROVICI, CH. 354 / V: -um / Pl: ~ii / E: fr béryllium] (Chm) Metal alcalino-pământos, cenușiu, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant Si: (înv) gluciniu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
berilium sn vz beriliu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bei s.m. 1 Titlu nobiliar în țările din Orientul Apropiat și Mijlociu. ♦ Persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. A dormi ca un bei v. dormi. 2 (în Ev. Med., în Imperiul Otoman) Guvernator al unei provincii turcești sau al unui teritoriu supus turcilor. ♦ Persoană care avea acest titlu. 3 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Titlu dat de turci domnilor din Țările Române. ♦ Persoană care avea acest titlu. 4 (în sec. 19-20, în Turcia) Titlu acordat unor ofițeri superiori și unor înalți funcționari. ♦ Persoană care avea acest titlu. • pl. bei. /<tc. bey.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
bej adj.invar., s.n. 1 adj.invar. Cafeniu foarte deschis. 2 s.n. Culoare cafenie foarte deschisă. ♦ (la pl.) Nuanțe de bej. • pl. -uri. /<fr. beige.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
beriliu s.n. (chim.) Element chimic, metal alb-cenușiu, casant, dur și ușor, puțin răspîndit în natură, care este folosit în unele aliaje ușoare (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici), la fabricarea anumitor oțeluri speciale și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare (Be). • și berilium s.n. /<fr. béryllium.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
berilium s.n. v. beriliu.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BEG 👉 BEIU.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BEIU sm. 1 Titlu dat de Turci guvernatorului unei provincii sau unui oraș ¶ 2 🔎 ‡Titlu dat de Turci Domnilor Munteniei sau Moldovei ¶ 3 🎲 În jocul cu arșice, partea arșicului cînd stă ridicata cu partea scobită în sus, în opozițiune cu siciu (👉 🖼 229) ¶ 4 🎲 În jocul de nuci, nuca aleasă ca cea mai grea spre a arunca cu ea în celelalte nuci puse jos; se mai numește și BEG (L.-M.) [tc. bey, beg].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor țărilor românești; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BEJ adj. invar., s. n. 1.Adj. invar. Cafeniu foarte deschis. 2. S. n. Culoare cafeniu-deschis. – Din fr. beige.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BERILIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BEI, bei, s. m. 1. (Învechit) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii turcești sau supuse turcilor, avînd rangul de pașă cu un singur tui. Se iscă vrajbă cumplită, mai înainte ca prințesa Irina să ajungă a pricepe dacă ar avea foloase mai mari.... de pe urma beiului de Bamos. PAS, L. I 113. Hassan ajurat Să zacă de spaimă o lună, Văzut-au și beii că fuga e bună Și bietului pașă dreptate i-au dat. COȘBUC, P. I 207. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Romînești; prinț. Strigă pașa-al Diiului...: Turcește- te, Iancule, Turcește-te, beiule, Beiule, creștinule. TEODORESCU, P. P. 480. ♦ Boier mare. Și la beiul, și la Smadoviceanca gem hambarele. DUMITRIU, B. F. 20. Vă poftesc, beiule, să vă întoarceți veseli [de la vînătoare], chiar dacă nu veți avea dobîndă. SADOVEANU, O. A. II 217. ◊ Expr. A dormi cît un bei = a dormi bine, mult și adînc. Cerbul... se culca acolo pe loc și dormea cît un bei. CREANGĂ, P. 224. ◊ (Grecism învechit, în apelativul onorific) Bei-mu = domnul meu. Mă întrebi, bei-mu, dacă am drepturi la pensie? ALECSANDRI, T. I 382. 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom (care depindea odinioară de Turcia), supus unei suzeranități străine. Beiul Tunisiei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEJ adj. invar. (Despre țesături, piele sau obiecte confecționate) Cafeniu-deschis, apropiat de culoarea cafelei cu lapte. Stofă bej.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BERILIU s. n. Metal foarte dur, folosit ca dezoxidant sau ca adaos la aliaje pentru a le mări duritatea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEI, bei, s. m. 1. (Înv.) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii turcești sau supuse turcilor. ♦ Titlu dat de turci domnilor țărilor romînești; p. ext. prinț. 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom supus unei suveranități străine. Beiul Tunisiei. – Tc. bey.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BEJ adj. invar. Cafeniu-deschis. – Fr. beige.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BERILIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant. [Pr.: -li-u] – Fr. béryllium.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BEJ adj. invar. Cafeniu-deschis. // s.n. invar. Culoare cafenie foarte deschisă. [< fr. beige].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BERILIU s.n. Metal alb, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, întrebuințat în unele aliaje ușoare și la fabricarea anumitor oțeluri speciale. [Pron. -liu, var. berilium s.n. / < fr. béryllium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BERILIUM s.n. v. beriliu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEJ adj. inv., s. n. (de) culoare cafeniu-deschis. (< fr. beige)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BERILIU s. n. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare. (< fr. béryllium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BEI ~ m. înv. 1) Titlu nobiliar, purtat în țările din Orientul Apropiat și cel Mijlociu. 2) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 3) Titlu dat de turci domnitorilor din Principatele Dunărene. /<turc. bey
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEJ adj. invar. Care este de culoarea laptelui cu cafea; cafeniu-deschis. /<fr. beige
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BERILIU n. Metal dur de culoare albă, întrebuințat în aliajele de aluminiu, de fier și de cupru, pentru a le mări duritatea. /<fr. béryllium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEI s.m. (Mold., ȚR) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din Imperiul Otoman; titlu dat de turci domnilor Țărilor Românești. A: Aveau tătarii un beiu, pus de împăratul. PSEUDO-AMIRAS. Beiul de Moldova este un ghiaur și știe toate ce se fac la Mosc și la Leși. NECULCE; cf. N. COSTIN. B: Mulți bei și mai marii oștilor turcești au perit la acel războiu. R. POPESCU, apud ȘIO; cf. LET. ȚR, 25r, 25v, 31v, 49v. Etimologie: tc. bey. substantiv masculin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
beiu m. 1. titlu dat de Turci guvernatorului unei provincii sau unui oraș (mai mic decât pașă); 2. în special, titlul Domnilor Români: turcește-te, beiule, beiule, creștinule! POP.; 3. Domn în genere (mai mult ironic): dormia cât un beiu până ce asfinția soarele CR.; 4. partea scobită a arșicului ridicată în sus (partea numită în Mold. «împărat»): jocul în beiu bun. [Turc. BEY].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Chehaia-Beiu (Hagi-Ahmed) m. guvernator al Munteniei dela 182l-1822, apoi Pașă de Rusciuc și de Silistra.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enver Bey m. maior turc, erou național, a luptat în Tripolitania, împotriva Italienilor, a reluat Adrianopolea dela Bulgari. Azi, general și pașă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Mehemet-Bey m. 1. boier muntean din neamul Basarabeștilor, turcit, vru să prefacă Muntenia în pașalâc, dar fu respins de Radu dela Afumați (1522); 2. numele lui Mihnea Turcitul, după ce se făcuse mahomedan.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
beĭ m. (turc. beĭ. V. beg). Guvernator al uneĭ provinciĭ saŭ al unuĭ oraș turcesc (cu rol de pașă cu un singur tuĭ). Titlu dat de Turcĭ domnilor româneștĭ. Titlu onorific maĭ mic decît decît pașă (care se dă numaĭ Turcilor). La arșic (în Munt. vest), partea în formă de S, numită și domn (opusă armașului. V. sicĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*beríliŭ n. (d. beril). Un corp simplu bi- și trivalent, cu greutatea atomică de 9,1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bei s. m., pl. bei, art. beii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bej1 adj. invar. (rochii ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
beriliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beriliul; simb. Be
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bei s. m., pl. bei, art. beii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bej1 adj. invar.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beriliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beriliul; simb. Be
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bei s. m., pl. bei, art. beii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bej adj. invar., s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
beriliu (chim.) s. n. [-liu pron. -liu], art. beriliul; simb. Be
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BERILIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BERILIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bei (bei), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Munt. și Mold. – 2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bej adj. invar. – Cafeniu foarte deschis, culoarea lînii naturale. Fr. beige.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Be, simbol chimic pentru Beriliu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEI (< tc.) s. m. 1. Titlu nobiliar în țările din Orientul Apropiat și Mijlociu. A circulat și sub formele de beg și bek. 2. (În ev. med. în Imp. Otoman) Guvernator al unei provincii turcești sau al unui teritoriu supus turcilor. 3. (În sec. 19-20, în Turcia) Titlu acordat unor ofițeri superiori și unor înalți funcționari. 4. (Între 1705 și 1957, în Tunisia) Titlu purtat de conducătorul ereditar.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BERÍLIU (< fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287°C, p. f. 2.960°C); metal alb cenușiu tare, casant, foarte ușor, puțin răspîndit în natură, folosit în aliaje (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici) și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, în 1786.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bei, beiuri, s. n. partea plină a arșicului de miel (câștigătoare în jocul de copii „siciu-bei”).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
siciu-bei expr. (înv.) joc de copii în care se folosesc arșicele de miel.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M14) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- pronunție: -lĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bei, beisubstantiv masculin
- 1. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. DEX '09 DLRLC
- Se iscă vrajbă cumplită, mai înainte ca prințesa Irina să ajungă a pricepe dacă ar avea foloase mai mari.... de pe urma beiului de Samos. PAS, L. I 113. DLRLC
- Hassan a jurat Să zacă de spaimă o lună, Văzut-au și beii că fuga e bună Și bietului pașă dreptate i-au dat. COȘBUC, P. I 207. DLRLC
- 1.1. Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române. DEX '09 DLRLCsinonime: prinț
- Strigă pașa-al Diiului...: Turcește-te, Iancule, Turcește-te, beiule, Beiule, creștinule. TEODORESCU, P. P. 480. DLRLC
- 1.1.1. Prinț oriental. DEX '09 DEX '98
-
- 1.2. Boier mare. DLRLC
- Și la beiul, și la Smadoviceanca gem hambarele. DUMITRIU, B. F. 20. DLRLC
- Vă poftesc, beiule, să vă întoarceți veseli [de la vânătoare], chiar dacă nu veți avea dobîndă. SADOVEANU, O. A. II 217. DLRLC
- 1.2.1. (În apelativul onorific) Bei-mu = domnul meu. DLRLC
- Mă întrebi, bei-mu, dacă am drepturi la pensie? ALECSANDRI, T. I 382. DLRLC
-
- A dormi cât un bei = a dormi bine, mult și adânc. DLRLC
- Cerbul... se culca acolo pe loc și dormea cît un bei. CREANGĂ, P. 224. DLRLC
-
-
-
- 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom (care depindea odinioară de Turcia), supus unei suzeranități străine. DLRLC
- Beiul Tunisiei. DLRLC
-
etimologie:
- bey DEX '98 DEX '09
bejadjectiv invariabil
- 1. Cafeniu foarte deschis. DEX '09 DLRLC DN
- Stofă bej. DLRLC
-
etimologie:
- beige DEX '09 DEX '98 DN
beriliusubstantiv neutru
- 1. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: gluciniu
- comentariu Be DOOM 2
etimologie:
- béryllium DEX '09 DEX '98 DLRM DN