3 intrări

57 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

be sm vz bei

BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.

BEJ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Cafeniu foarte deschis. 2. S. n. Culoare bej (1). – Din fr. beige.

BERILIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.

bei sm [At: MOXA, 405 / V: beg, beu, (7-10) be / Pl: ~ / E: tc bey] 1 Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 2 (În Evul Mediu) Domnitor al unui principat autonom supus suzeranității Turciei. 3 (Înv) Titlu dat de turci domnilor țărilor românești. 4 (Pex) Prinț oriental. 5 (În epoca fanariotă, îf bei-mu, ca formulă de politețe) Domnul meu. 6 (Înv; Mol) Boier mare. 7 Parte scobită a arșicului. 8 Poziție a arșicului cu partea scobită în sus. 9-10 (Îs) ~ buza și sicciu-~ Varietăți ale jocului cu arșice.

bej2 sn, ain[1] [At: KLOPSTOCK, F. 108 / S: beige / E: fr beige] 1-2 (Culoarea) cafeniu-deschis. corectat(ă)

  1. ainain Ladislau Strifler

beriliu sn [At: MACAROVICI, CH. 354 / V: -um / Pl: ~ii / E: fr béryllium] (Chm) Metal alcalino-pământos, cenușiu, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant Si: (înv) gluciniu.

bei s.m. 1 Titlu nobiliar în țările din Orientul Apropiat și Mijlociu. ♦ Persoană care avea acest titlu. ◊ Expr. A dormi ca un bei v. dormi. 2 (în Ev. Med., în Imperiul Otoman) Guvernator al unei provincii turcești sau al unui teritoriu supus turcilor. ♦ Persoană care avea acest titlu. 3 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Titlu dat de turci domnilor din Țările Române. ♦ Persoană care avea acest titlu. 4 (în sec. 19-20, în Turcia) Titlu acordat unor ofițeri superiori și unor înalți funcționari. ♦ Persoană care avea acest titlu. • pl. bei. /<tc. bey.

bej adj.invar., s.n. 1 adj.invar. Cafeniu foarte deschis. 2 s.n. Culoare cafenie foarte deschisă. ♦ (la pl.) Nuanțe de bej. • pl. -uri. /<fr. beige.

beriliu s.n. (chim.) Element chimic, metal alb-cenușiu, casant, dur și ușor, puțin răspîndit în natură, care este folosit în unele aliaje ușoare (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici), la fabricarea anumitor oțeluri speciale și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare (Be). • și berilium s.n. /<fr. béryllium.

BEIU sm. 1 Titlu dat de Turci guvernatorului unei provincii sau unui oraș 2 🔎 Titlu dat de Turci Domnilor Munteniei sau Moldovei 3 🎲 În jocul cu arșice, partea arșicului cînd stă ridicata cu partea scobită în sus, în opozițiune cu siciu (👉 🖼 229) 4 🎲 În jocul de nuci, nuca aleasă ca cea mai grea spre a arunca cu ea în celelalte nuci puse jos; se mai numește și BEG (L.-M.) [tc. bey, beg].

BEI, bei, s. m. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor țărilor românești; p. ext. prinț oriental. – Din tc. bey.

BEJ adj. invar., s. n. 1.Adj. invar. Cafeniu foarte deschis. 2. S. n. Culoare cafeniu-deschis. – Din fr. beige.

BERILIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.

BEI, bei, s. m. 1. (Învechit) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii turcești sau supuse turcilor, avînd rangul de pașă cu un singur tui. Se iscă vrajbă cumplită, mai înainte ca prințesa Irina să ajungă a pricepe dacă ar avea foloase mai mari.... de pe urma beiului de Bamos. PAS, L. I 113. Hassan ajurat Să zacă de spaimă o lună, Văzut-au și beii că fuga e bună Și bietului pașă dreptate i-au dat. COȘBUC, P. I 207. ♦ Titlu dat de turci domnilor Țărilor Romînești; prinț. Strigă pașa-al Diiului...: Turcește- te, Iancule, Turcește-te, beiule, Beiule, creștinule. TEODORESCU, P. P. 480. ♦ Boier mare. Și la beiul, și la Smadoviceanca gem hambarele. DUMITRIU, B. F. 20. Vă poftesc, beiule, să vă întoarceți veseli [de la vînătoare], chiar dacă nu veți avea dobîndă. SADOVEANU, O. A. II 217. ◊ Expr. A dormi cît un bei = a dormi bine, mult și adînc. Cerbul... se culca acolo pe loc și dormea cît un bei. CREANGĂ, P. 224. ◊ (Grecism învechit, în apelativul onorific) Bei-mu = domnul meu. Mă întrebi, bei-mu, dacă am drepturi la pensie? ALECSANDRI, T. I 382. 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom (care depindea odinioară de Turcia), supus unei suzeranități străine. Beiul Tunisiei.

BEJ adj. invar. (Despre țesături, piele sau obiecte confecționate) Cafeniu-deschis, apropiat de culoarea cafelei cu lapte. Stofă bej.

BERILIU s. n. Metal foarte dur, folosit ca dezoxidant sau ca adaos la aliaje pentru a le mări duritatea.

BEI, bei, s. m. 1. (Înv.) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii turcești sau supuse turcilor. ♦ Titlu dat de turci domnilor țărilor romînești; p. ext. prinț. 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom supus unei suveranități străine. Beiul Tunisiei.Tc. bey.

BEJ adj. invar. Cafeniu-deschis. – Fr. beige.

BERILIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant. [Pr.: -li-u] – Fr. béryllium.

BEJ adj. invar. Cafeniu-deschis. // s.n. invar. Culoare cafenie foarte deschisă. [< fr. beige].

BERILIU s.n. Metal alb, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, întrebuințat în unele aliaje ușoare și la fabricarea anumitor oțeluri speciale. [Pron. -liu, var. berilium s.n. / < fr. béryllium].

BEJ adj. inv., s. n. (de) culoare cafeniu-deschis. (< fr. beige)

BERILIU s. n. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare. (< fr. béryllium)

BEI ~ m. înv. 1) Titlu nobiliar, purtat în țările din Orientul Apropiat și cel Mijlociu. 2) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 3) Titlu dat de turci domnitorilor din Principatele Dunărene. /<turc. bey

BEJ adj. invar. Care este de culoarea laptelui cu cafea; cafeniu-deschis. /<fr. beige

BERILIU n. Metal dur de culoare albă, întrebuințat în aliajele de aluminiu, de fier și de cupru, pentru a le mări duritatea. /<fr. béryllium

BEI s.m. (Mold., ȚR) Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din Imperiul Otoman; titlu dat de turci domnilor Țărilor Românești. A: Aveau tătarii un beiu, pus de împăratul. PSEUDO-AMIRAS. Beiul de Moldova este un ghiaur și știe toate ce se fac la Mosc și la Leși. NECULCE; cf. N. COSTIN. B: Mulți bei și mai marii oștilor turcești au perit la acel războiu. R. POPESCU, apud ȘIO; cf. LET. ȚR, 25r, 25v, 31v, 49v. Etimologie: tc. bey. substantiv masculin

beiu m. 1. titlu dat de Turci guvernatorului unei provincii sau unui oraș (mai mic decât pașă); 2. în special, titlul Domnilor Români: turcește-te, beiule, beiule, creștinule! POP.; 3. Domn în genere (mai mult ironic): dormia cât un beiu până ce asfinția soarele CR.; 4. partea scobită a arșicului ridicată în sus (partea numită în Mold. «împărat»): jocul în beiu bun. [Turc. BEY].

Chehaia-Beiu (Hagi-Ahmed) m. guvernator al Munteniei dela 182l-1822, apoi Pașă de Rusciuc și de Silistra.

Enver Bey m. maior turc, erou național, a luptat în Tripolitania, împotriva Italienilor, a reluat Adrianopolea dela Bulgari. Azi, general și pașă.

Mehemet-Bey m. 1. boier muntean din neamul Basarabeștilor, turcit, vru să prefacă Muntenia în pașalâc, dar fu respins de Radu dela Afumați (1522); 2. numele lui Mihnea Turcitul, după ce se făcuse mahomedan.

beĭ m. (turc. beĭ. V. beg). Guvernator al uneĭ provinciĭ saŭ al unuĭ oraș turcesc (cu rol de pașă cu un singur tuĭ). Titlu dat de Turcĭ domnilor româneștĭ. Titlu onorific maĭ mic decît decît pașă (care se dă numaĭ Turcilor). La arșic (în Munt. vest), partea în formă de S, numită și domn (opusă armașului. V. sicĭ).

*beríliŭ n. (d. beril). Un corp simplu bi- și trivalent, cu greutatea atomică de 9,1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bei s. m., pl. bei, art. beii

beriliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beriliul; simb. Be

beriliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beriliul; simb. Be

beriliu (chim.) s. n. [-liu pron. -liu], art. beriliul; simb. Be

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BERILIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)

BERILIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bei (bei), s. m.1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Munt. și Mold.2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.

bej adj. invar. – Cafeniu foarte deschis, culoarea lînii naturale. Fr. beige.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Be, simbol chimic pentru Beriliu.

BEI (< tc.) s. m. 1. Titlu nobiliar în țările din Orientul Apropiat și Mijlociu. A circulat și sub formele de beg și bek. 2. (În ev. med. în Imp. Otoman) Guvernator al unei provincii turcești sau al unui teritoriu supus turcilor. 3. (În sec. 19-20, în Turcia) Titlu acordat unor ofițeri superiori și unor înalți funcționari. 4. (Între 1705 și 1957, în Tunisia) Titlu purtat de conducătorul ereditar.

BERÍLIU (< fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287°C, p. f. 2.960°C); metal alb cenușiu tare, casant, foarte ușor, puțin răspîndit în natură, folosit în aliaje (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici) și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, în 1786.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bei, beiuri, s. n. partea plină a arșicului de miel (câștigătoare în jocul de copii „siciu-bei”).

siciu-bei expr. (înv.) joc de copii în care se folosesc arșicele de miel.

Intrare: bei
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bei
  • beiul
  • beiu‑
plural
  • bei
  • beii
genitiv-dativ singular
  • bei
  • beiului
plural
  • bei
  • beilor
vocativ singular
  • beiule
plural
  • beilor
be
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beg
  • begul
  • begu‑
plural
  • begi
  • begii
genitiv-dativ singular
  • beg
  • begului
plural
  • begi
  • begilor
vocativ singular
plural
Intrare: bej (adj.)
bej1 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOOM 3
  • bej
  • be
Intrare: beriliu
  • pronunție: -lĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beriliu
  • beriliul
  • beriliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • beriliu
  • beriliului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berilium
  • beriliumul
  • beriliumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • berilium
  • beriliumului
plural
vocativ singular
plural
Be simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Be
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bei, beisubstantiv masculin

  • 1. Guvernator al unui oraș sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se iscă vrajbă cumplită, mai înainte ca prințesa Irina să ajungă a pricepe dacă ar avea foloase mai mari.... de pe urma beiului de Samos. PAS, L. I 113. DLRLC
    • format_quote Hassan a jurat Să zacă de spaimă o lună, Văzut-au și beii că fuga e bună Și bietului pașă dreptate i-au dat. COȘBUC, P. I 207. DLRLC
    • 1.1. Titlu dat de turci domnilor Țărilor Române. DEX '09 DLRLC
      sinonime: prinț
      • format_quote Strigă pașa-al Diiului...: Turcește-te, Iancule, Turcește-te, beiule, Beiule, creștinule. TEODORESCU, P. P. 480. DLRLC
    • 1.2. Boier mare. DLRLC
      • format_quote Și la beiul, și la Smadoviceanca gem hambarele. DUMITRIU, B. F. 20. DLRLC
      • format_quote Vă poftesc, beiule, să vă întoarceți veseli [de la vânătoare], chiar dacă nu veți avea dobîndă. SADOVEANU, O. A. II 217. DLRLC
      • 1.2.1. grecism învechit (În apelativul onorific) Bei-mu = domnul meu. DLRLC
        • format_quote Mă întrebi, bei-mu, dacă am drepturi la pensie? ALECSANDRI, T. I 382. DLRLC
      • chat_bubble A dormi cât un bei = a dormi bine, mult și adânc. DLRLC
        • format_quote Cerbul... se culca acolo pe loc și dormea cît un bei. CREANGĂ, P. 224. DLRLC
  • 2. Demnitar sau guvernator al unui principat autonom (care depindea odinioară de Turcia), supus unei suzeranități străine. DLRLC
    • format_quote Beiul Tunisiei. DLRLC
etimologie:

bejadjectiv invariabil

  • 1. Cafeniu foarte deschis. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Stofă bej. DLRLC
etimologie:

beriliusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: gluciniu
  • comentariu simbol Be DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.