17 definiții pentru beriliu Be berilium


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beríliu sn [At: MACAROVICI, CH. 354 / V: -um / Pl: ~ii / E: fr béryllium] (Chm) Metal alcalino-pământos, cenușiu, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant Si: (înv) gluciniu.

BERÍLIU s. n. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. béryllium.

BERÍLIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant; gluciniu. – Din fr. beryllium.

BERILÍU s. n. Metal foarte dur, folosit ca dezoxidant sau ca adaos la aliaje pentru a le mări duritatea.

BERÍLIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant. [Pr.: -li-u] – Fr. béryllium.

BERÍLIU s.n. Metal alb, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, întrebuințat în unele aliaje ușoare și la fabricarea anumitor oțeluri speciale. [Pron. -liu, var. berilium s.n. / < fr. béryllium].

BERÍLIU s. n. metal alb-cenușiu, ductil, maleabil, foarte dur și ușor, în unele aliaje ușoare. (< fr. béryllium)

BERÍLIU n. Metal dur de culoare albă, întrebuințat în aliajele de aluminiu, de fier și de cupru, pentru a le mări duritatea. /<fr. béryllium

*beríliŭ n. (d. beril). Un corp simplu bi- și trivalent, cu greutatea atomică de 9,1.

beriliúm sn vz beriliu

BERÍLIUM s.n. v. beriliu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

beríliu (element chimic) [liu pron. lĭu] s. n., art. beríliul; simb. Be

beríliu (chim.) s. n. [-liu pron. -liu], art. beríliul; simb. Be


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BERÍLIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)

BERILIU s. (CHIM.) gluciniu. (~ este un metal alb-cenușiu.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BERÍLIU (< fr. {i}; gr. berrylos „beril”) s. n. Element chimic (Be; nr. at. 4; m. at. 9,012, p. t. 1.287°C, p. f. 2.960°C); metal alb cenușiu tare, casant, foarte ușor, puțin răspîndit în natură, folosit în aliaje (cărora le conferă rezistență, duritate și stabilitate față de agenții fizico-chimici) și ca moderator sau reflector de neutroni în reactoarele nucleare. A fost descoperit de chimistul francez N.L. Vauquelin, în 1786.

Be, simbol chimic pentru Beriliu.

Intrare: beriliu
  • pronunție: -lĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beriliu
  • beriliul
  • beriliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • beriliu
  • beriliului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berilium
  • beriliumul
  • beriliumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • berilium
  • beriliumului
plural
vocativ singular
plural
Be simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Be
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

beriliu Be berilium

  • 1. Element chimic, metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, folosit la aliaje și ca dezoxidant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gluciniu
  • comentariu simbol Be
    surse: DOOM 2

etimologie: