7 definiții pentru batjoc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

batjóc sn vz batjocură

batjóc s.n. (înv.) Bătaie de joc. • pl. -uri. /bate + joc, prin contaminare.

BATJÓC ~uri n. înv. Bătaie de joc. /a bate + joc

batjocură s.f. 1 Luare în rîs, bătaie de joc; (fam.) bășcălie. ◇ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de rîs, a deveni ridicol. A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură v. lua. 2 Vorbă, faptă etc. de insultă, de ocară. • pl. -i. și bajócură, batjócoră s.f. /sg. refăcut după batjocuri, pl. lui batjoc.

batjocură f. 1. luare în râs, bătaie de joc crudă și ofensătoare; 2. obiect de batjocură: să moară mai bine decât să ajungă de batjocura lumii ISP.; 3. vorbă sau faptă injurioasă și plină de dispreț; 4. lucru rău făcut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-joc, batjocură)].

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BATJÓC s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.

batjoc s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA.

Intrare: batjoc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batjoc
  • batjocul
  • batjocu‑
plural
  • batjocuri
  • batjocurile
genitiv-dativ singular
  • batjoc
  • batjocului
plural
  • batjocuri
  • batjocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)