2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

batjoc sn vz batjocură

batjóc s.n. (înv.) Bătaie de joc. • pl. -uri. /bate + joc, prin contaminare.

BATJOC, BATGIOC (pl. -ocuri) sn. Batjocură (DOS.) (CANT.) [bat+joc].

BATJOC ~uri n. înv. Bătaie de joc. /a bate + joc

BATJOCORĂ s. f. v. batjocură.

BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjocoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

batjocură sf [At: COD. VOR. 10/12 / V: (reg) badgio~, ~ocoră, batjoc sn / Pl: ~ri / E: refăcut din batjocuri pl. lui batjoc < bate + joc] 1 (Înv) Spectacol. 2 Ceea ce constituie bătaie de joc a cuiva. 3 Faptă prin care își bate joc de altcineva sau ceva Si: (înv) batjocurire, batjocuritură. 4-5 Zeflemea (1-2). 6 (Îe) A fi sau a se face (ori a ajunge sau a rămâne) de (ori înăuntru) batjocura cuiva A se face de râs. corectat(ă)

batjocură s.f. 1 Luare în rîs, bătaie de joc; (fam.) bășcălie. ◇ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de rîs, a deveni ridicol. A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură v. lua. 2 Vorbă, faptă etc. de insultă, de ocară. • pl. -i. și bajócură, batjócoră s.f. /sg. refăcut după batjocuri, pl. lui batjoc.

BATJOCURĂ, BATJOCORĂ (pl. -ri) sf. 1 Bătaie de joc, luare în rîs: voia să se lase să moară mai bine decît să ajungă de batjocura lumii (ISP.); batjocora s’o depărtezi cu totul din casa ta, că însuși pe tine te face de bațjocoră (GOL.) 2 Vorbă, faptă, lucru de rîs, de bătaie de joc: ce batjocură! să mă puie pe mine... să învăț abo! (NEGR.) 3 Ocară, necinste (în spec. făcută unei femei): tot stricăciuni făcea, cu fel de fel de rîsuri și batjocuri a fete fecioare și a femei (NEC.) [refăcut din pl. batjocuri < sg. batjoc].

BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. [Var.: batjocoră s. f.] – Refăcut din batjocuri (pl. lui batjoc înv. „bătaie de joc” < bate + joc).

BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Luare în rîs, bătaie de joc, ocară, insultă. Il privi cu o batjocură înghețată pe Costandin. DUMITRIU, N. 245. Fetele-un cîntec făcură Și-i deteră aripi de vînt; Batjocur-au pus ele-n cînt Și patimă, dragă, și ură. COȘBUC, P. I 81. ◊ Loc. adv. În batjocură = batjocoritor. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 27. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a rămîne, a se face) de batjocură (sau de batjocura cuiva sau a lumii) = a fi (sau a ajunge etc.) de rîs (sau de rîsul cuiva sau al lumii). – Variantă: batjocoră (DELAVRANCEA, la HEM 2748) s. f.

BATJOCURĂ, batjocuri, s. f. Bătaie de joc; ocară, insultă. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de rîs. [Var.: batjocoră s. f.] – Din batjocuri (pl. lui batjoc, azi dispărut).

BATJOCURĂ ~i f. 1) Atitudine obraznică și disprețuitoare; sfruntare. 2) Mustrare umilitoare; bătaie de joc; ocară. * A fi (sau a ajunge, a se face) de ~ (sau de ~a cuiva) a fi, a ajunge sau a se face de râs. /Din batjocuri

batjocură f. 1. luare în râs, bătaie de joc crudă și ofensătoare; 2. obiect de batjocură: să moară mai bine decât să ajungă de batjocura lumii ISP.; 3. vorbă sau faptă injurioasă și plină de dispreț; 4. lucru rău făcut. [Singular abstras din pl. batjocuri (vechiu-rom. bat-joc, batjocură)].

batjócură și bajócură f., pl. ĭ (d. bat și joc, adică „bătaie de joc”). Bătaie de joc, deriziune. A lua în batjocură, a lua în rîs. A ajunge de rîs și de batjocură, în mare deriziune, într’o stare jalnică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri

batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri

batjocură s. f., g.-d. art. batjocurii; pl. batjocuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BATJOC s. v. batjocură, bătaie de joc, derâdere, râs, zeflemea.

batjoc s. v. BATJOCURĂ. BĂTAIE DE JOC. DERÎDERE. RÎS. ZEFLEMEA.

BATJOCURĂ s. 1. derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (ÎI ia în ~.) 2. v. rușine.

BATJOCURĂ s. 1. derîdere, rîs, zeflemea, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Îl ia în ~.) 2. ocară, rușine, (înv. și pop.) mascara, (înv.) necinste. (E o adevărată ~ pentru el.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

batjocură (batjocuri), s. f. – Luare în rîs, bătaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre creștini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (< bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocură. În privința asocierii ambilor termeni a bate și joc, explicația pare dificilă; există și în mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicația sugerată anterior de către Pușcariu 176, în legătură cu o combinație de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsită de fundament, și însuși autorul a renunțat la ea, în DAR. Menționăm că Cihac, II, 638, se referă la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine săs. „bažokurin” „a-și bate joc”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BATJOCURĂ. Subst. Batjocură, batjocorire, bătaie de joc, iriziune (livr.), deriziune (franțuzism), derîdere, luare în derîdere, luare în rîs, ridiculizare, persiflare, persiflaj (rar), zeflemea, zeflemisire, zeflemism (rar), bășcălie (arg. și fam.); causticitate (fig.), maliție (livr.), malițiozitate (livr.), ironie, ironizare, înțepătură (fig.). Umilire, umilință, dezonoare, necinste, necinstire (rar). Caricatură, batjocură. Vorbă de batjocură, bălărie (reg.). Sarcasm, satirizare, grotesc; epigramă, satiră, pamflet. Zeflemist, epigramist; pamfletar, pamfletist. Adj. Batjocoritor, zeflemist, zeflemitor (rar), persiflator, bășcălios (arg. și fam.); ironic, sarcastic, plin de sarcasm, malițios (livr.), caustic (fig.); incisiv (fig.), înțepător (fig.), mușcător (fig.), tăios (fig.), usturător (fig.). Înjositor, dezonorant, necinstitor (înv.), infamant, infamator (rar), degradant, degradator, umilitor. Jignit, vexat (livr.), ofensat, înjosit, dezonorat, umilit, defăimat. Ridicol, de rîs, derizoriu, caraghios, grotesc. Vb. A batjocori, a-și bate joc, a da (a lua) în (la, prin) tărbăceală (fig., fam.), a lua în derîdere, a lua (pe cineva) la vale, a face (pe cineva) de dîrvală, a lua peste picior, a lua (pe cineva) împrejur, a lua (pe cineva) în pleasnă, a rîde de, a lua în bătaie de joc, a lua în rîs, a lua în periplizon (fam., rar ), a lua în balon (fam.), a zeflemisi, a lua în zeflemea, a face de rîs, (de rușine, de ocară), a face (pe cineva) de vorbă, a-și face rîs (de cineva), a-i da (cuiva) luleaua prin cenușă, a persifla, a ridiculiza, a ironiza, a înțepa (fig.), a lua în bășcălie (arg. și fam.), a face (de) bășcălie (arg. și fam.), a-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas. A insulta, a ocărî (înv. și pop.), a beșteli (fam.), a bălăcări (fig., fam.), a înjosi, a jigni, a ofensa, a vexa (livr.), a umili, a disprețui; a dezonora, a necinsti, a compromite. A caricaturiza, a parodia, a satiriza. A rosti vorbe de batjocură (de ocară), a înțepa cu limba. Adv. În batjocură, în bătaie de joc, în derîdere etc. (În mod) batjocoritor, ironic. V. defăimare, discreditare, dispreț, ofensă, rîs, umilință.

bajocură, bajocuri, s.f. (dial.) 1. Batjocură. 2. (în expr.) În bajocură = a) în bătaie de joc; b) în glumă. – Refăcut din batjocuri, pl. lui batjoc (DER, MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face de batjocură expr. a râde de cineva sau pe seama cuiva.

Intrare: batjoc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batjoc
  • batjocul
  • batjocu‑
plural
  • batjocuri
  • batjocurile
genitiv-dativ singular
  • batjoc
  • batjocului
plural
  • batjocuri
  • batjocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: batjocură
batjocură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batjocură
  • batjocura
plural
  • batjocuri
  • batjocurile
genitiv-dativ singular
  • batjocuri
  • batjocurii
plural
  • batjocuri
  • batjocurilor
vocativ singular
plural
batjocoră substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batjocoră
  • batjocora
plural
  • batjocori
  • batjocorile
genitiv-dativ singular
  • batjocori
  • batjocorii
plural
  • batjocori
  • batjocorilor
vocativ singular
plural
bajocură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • batjoc
  • batjocul
  • batjocu‑
plural
  • batjocuri
  • batjocurile
genitiv-dativ singular
  • batjoc
  • batjocului
plural
  • batjocuri
  • batjocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

batjocură, batjocurisubstantiv feminin

  • 1. Luare în râs, bătaie de joc; vorbă, faptă, lucru de râs, de ocară, de insultă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îl privi cu o batjocură înghețată pe Costandin. DUMITRIU, N. 245. DLRLC
    • format_quote Fetele-un cîntec făcură Și-i deteră aripi de vînt; Batjocur-au pus ele-n cînt Și patimă, dragă, și ură. COȘBUC, P. I 81. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În batjocură = batjocoritor. DLRLC
      sinonime: batjocoritor
      • format_quote Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 27. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a ajunge, a se face) de batjocură = a fi (sau a ajunge, a se face) de râs, a deveni ridicol. DEX '09 DLRLC
  • 2. Atitudine obraznică și disprețuitoare. NODEX
    sinonime: sfruntare
etimologie:
  • Refăcut din batjocuri (pluralul lui batjoc învechit „bătaie de joc” din bate + joc). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.