batár c, av vz batăr

batár V. batal.

BÁTÂR adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem¹. ♦ (Cu valoare de conjuncție, urmat de „că”). Cu toate că, deși. [Var.: bátăr adv.] – Din magh. bátor.

BÁTIR adv. v. batăr.^[1] modificată

batăr [At: N. TESTAMENT (1648), ap. GCR. II, 226 / V: -tar (Mol) -târ, -tăn, (la moți) -ter, -tir¹ (prin metateză) -tră / E: mg bátor] 1 c Deși. 2 av În zadar. 3 av Măcar.

bátâr c, av vz batăr

báter av vz batăr

bátir¹ av vz batăr

bátră c, av vz batăr

bátăr adv., conj. (reg.) 1 adv. Cel puțin, măcar, barem. Ce focul, bade, te ține, De nu vii seara la mine, Batăr la două-trei zile? (POP.). 2 conj. Deși, cu toate că. Batăr că sînt singur, nu mă tem. • și bátîr adv., conj. /<mag. bátor.

BÁTĂR adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem¹. ♦ (Cu valoare de conjuncție, urmat de „că”) Cu toate că, deși. [Var.: bátâr adv.] – Din magh. bátor.

BÁTÂR adv. v. batăr.

BÁTĂR adv. (Transilv. și Mold.; și în forma batir) Măcar, barem, cel puțin, încai, încalțe. Cum îmi place mie să te văd pe domnia-ta măcar o dată pe săptămînă, place-i și lui Alexăndrel-vodă să se întoarcă batir la o lună. SADOVEANU, F. J. 132. Ce focul, bade, te ține, De nu vii seara la mine, Batăr la două-trei zile? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. ◊ (Urmat de conj. «să») Și acum tot așa faci? întrebă părintele Arbore. – Tot, batăr să crăpe dracul. CREANGĂ, A. 141. ♦ (Cu valoare de conjuncție, mai ales urmat de «că») Deși, cu toate că, măcar că. Batăr că sînt singur, nu mă tem. – Variantă: bátîr adv.

BÁTÎR adv. v. batăr.

BÁTĂR adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. ♦ (Cu valoare de conjuncție, urmat de „că”) Cu toate că, deși. – Magh. bátor „deși”.

BÁTĂR adv. reg. Cel puțin; măcar; barem. /<ung. bátor

BATÎR adv. și conj. 1. Conj. (Criș., Trans. SV, Trans. N) Deși, cu toate că, măcar că. Și încă totuși ține direptatea și credința sa, batîr am lăsat eu pre el dosadă și ispită. C 1692, 523^r. Lacrima batîr mă unse, Pin inimă cît mă punse. CÎNTECE, 2^v. Batăr dracu razime-și, Cu noi gardu îngrădească-și, Eu nici pic nu-mi bănuiesc, Numai să beau pînă trăiesc. OG, 387; cf. MOL. 1695, 90^r. 2. Adv. (Ban., Criș., Trans. SV, Trans. N) Măcar, barem, cel puțin, chiar. Betĕr. Sanè. AC, 330. Mi-o fost asta-nvățătură Însemnat cu crestătură, Batîr plăcem la făptură. CÎNTECE, 1^v; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. ◊ Adv. comp. Batîr cît = oricît. Piatra ce să cheamă adamant batîr cît o are zdrobi cu fierul, tot nu să zdrobeaște. C 1729, 88^r. ◊ Loc. conj. Batîr că = deși, cu toate că, măcar că. Batîr că oaminii cei buni au fapte bune și credință bună, încă lasă Dumnăzău ceva zbiciu pre ei. C 1692, 520^r. Batîr că sînt supărată Și ghie lume lepădată, În ispită re băgată, Caută să răbd că-s certată. CÎNTECE, 2^r; cf. N TEST. (1648); MOL. 1695, 37^v; CÎNTECE, 2^v. Batîr … să = chiar dacă. Batîr ceastă lume s-ară fi toată draci …, dereptu însă să nu ne teamem. MISC. SEC. XVII, 109^v. Etimologie: magh. bátor. Cf. acar. adverb conjuncție

bàtăr conj. Tr. și Mold. cel puțin, măcar. [Ung. BÁTOR].

bátăr V. batîr.

báter V. batîr.