5 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁSCĂ s. f. v. basc2.

báscă2 sf [At: PSALT. SCH. 220 / E: alb baske] (Înv) Lână tunsă de pe oaie.

báscă1 sf [At: DEX2 / V: basc sn / E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru.

báscă3 sf [At: I. CR. II, 13 / E: nct] Albie găurită la mijloc.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Din fr. [beret] basque.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18. Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143. – Variantă: basc, bascuri (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, n-. 108, 3/3), s. n.

BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Fr. [beret] basque.

BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].

BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)

BÁSCĂ băști f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băștii] /<fr. basque

*2) báscă f., pl. baște și băștĭ (fr. bérret basque, beretă bască, cum poartă Bașciĭ, un popor din Pirineĭ). Nou nume al bereteĭ după războĭu mondial.

1) báscă f., pl. baște (alb. báskă, a.i.) P.s. S. Lîna pe care o poartă o oaĭe.

BASC2, bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: báscă (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.

BASC4, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

basc2, ~ă [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / Pl: ~sci, ~sce, ~uri, băști / E: fr basque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține unei populații din Pirineii occidentali, în Franța și în Spania. 3-4 a Care aparține (sau este caracteristic) bascilor (1).

BASC1 s. n. v. bască.

BASC2, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.

BASC2, -Ă, basci, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor3. Limba bască.

arată toate definițiile

Intrare: Bască
Bască nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bască
Intrare: bască (albie, lână)
bască1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F84)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bască
  • basca
plural
  • băști
  • băștile
genitiv-dativ singular
  • băști
  • băștii
plural
  • băști
  • băștilor
vocativ singular
plural
Intrare: bască (pers.)
substantiv feminin (F10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bască
  • basca
plural
  • basce
  • bascele
genitiv-dativ singular
  • basce
  • bascei
plural
  • basce
  • bascelor
vocativ singular
  • bască
  • basco
plural
  • bascelor
Intrare: basc (adj.)
basc3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A15)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basc
  • bascul
  • bascu‑
  • bască
  • basca
plural
  • basci
  • bascii
  • basce
  • bascele
genitiv-dativ singular
  • basc
  • bascului
  • basce
  • bascei
plural
  • basci
  • bascilor
  • basce
  • bascelor
vocativ singular
plural
Intrare: basc(ă) (beretă)
basc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basc
  • bascul
  • bascu‑
plural
  • bascuri
  • bascurile
genitiv-dativ singular
  • basc
  • bascului
plural
  • bascuri
  • bascurilor
vocativ singular
plural
bască1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F84)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bască
  • basca
plural
  • băști
  • băștile
genitiv-dativ singular
  • băști
  • băștii
plural
  • băști
  • băștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

basc (adj.)

etimologie:

basc(ă) (beretă) basc bască

  • 1. Beretă cu marginile îndoite înăuntru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18.
      surse: DLRLC
    • Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143.
      surse: DLRLC

etimologie:

basc, -ă (persoană) basc bască

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00

etimologie: