baricada [At: VLAHUȚĂ, V. 159 / Pzi: ~dez / E: fr barricader] 1 vt A împiedica printr-o baricadă trecerea unei străzi, a unei șosele etc. sau intrarea într-o locuință. 2 vr A se pune la adăpost (după o baricadă). 3-4 vtr (Fig) A (se) izola (de cineva sau de ceva).

baricadá vb. I. tr., refl. 1 A (se) închide, a (se) bloca cu o baricadă pentru a împiedica trecerea sau intrarea. Baricadează ușa cu mobile din casă. 2 Fig. A (se) izola de cineva sau de ceva. S-a baricadat în sine și nu vrea să mai vorbească cu prietenii săi. • prez.ind. -ez. /<fr. barricader.

*BARICADA (-adez) I. vb. tr. A face baricade, a închide, a astupa printr’o baricadă, a îngrămădi diferite lucruri în mijlocul drumului pentru a-l astupa și a împiedeca astfel pe vrăjmași să treacă: ~ o ușă, o fereastră, a îngrămădi lucruri în dosul unei uși sau al unei ferestre, spre a împiedeca pe năvălitori s’o deschidă. II. vb. refl. A se adăposti în dosul unei baricade [fr.].

BARICADA, baricadez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un drum, la o stradă, o ușă, o fereastră) A închide, a astupa printr-o baricadă, pentru a împiedica trecerea sau intrarea. Copaci străini... amestecați și împletiți cu semincerii localnici făceau un zid nepătruns și întunecos, de arbori și arbuști, baricadînd potecile vechi. C. PETRESCU, R. DR. 214. Conu Leonida, la cel dintîi zgomot de afară, tremură ca varga, baricadează ușile cu mobilele din casă. GHEREA, ST. C.R. I 333. ◊ Refl. Procurorul îi întrebă pentru ce s-au baricadat. VLAHUȚĂ, O. A. 159.

BARICADA, baricadez, vb. I. Tranz. A închide printr-o baricadă o ieșire, un drum etc. ♦ Refl. A se pune la adăpost în dosul unei baricade. – Fr. barricader.

BARICADA vb. I. tr., refl. A (se) închide ca o baricadă. [< fr. barricader].

BARICADA vb. tr., refl. a (se) închide cu o baricadă. ◊ (p. ext.) a (se) închide ferm, categoric. (< fr. barricader)

A SE BARICADA mă ~ez intranz. A se adăposti în dosul unei baricade. /<fr. barricader

A BARICADA ~ez tranz. (căi de acces) A închide, ridicând o baricadă. ~ o poartă. /<fr. barricader

baricadà v. 1. a ridica baricade, a închide sau opri comunicațiunea cu baricade; 2. a se întări cu baricade, a se adăposti îndărătul unei baricade; 3. fig. a se închide spre a nu vedea pe nimeni.

baricadă sf [At: EMINESCU, P. 122 / Pl: ~de / E: fr barricade] 1 Obstacol improvizat (pe străzile unui oraș, în timpul luptelor de stradă), din diverse materiale (vehicule, saci cu nisip, arbori, bolovani etc.) pentru întreruperea luptelor de stradă sau pentru apărare. 2 (Îe) A muri pe ~de A muri luptând pentru o idee. 3 (Îe) A fi de cealaltă parte a ~dei A fi în tabăra opusă. 4 (Îe) A fi pe ~ A fi la datorie. 5 (Îae) A fi combativ.

baricádă s.f. Întăritură improvizată din diferite obiecte și materiale, pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă sau al acțiunilor cu caracter insurecțional. ◇ Expr. A muri pe baricadă (sau baricade) = a muri luptînd pentru o idee. A fi pe baricadă = a) a fi la datorie; b) a fi combativ. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra adversă. • pl. -e. /<fr. barricade.

*BARICADĂ (pl. -ade) sf. Întăritură făcută în mijlocul drumului din bolovani, butoaie, care, lemne, copaci, etc. cu scopul de a se apăra de vrăjmaș, împiedecîndu-l de a trece înainte (🖼 380): ei încercară un minut a se apăra sub ocrotirea unei baricade (BĂLC.) [fr.].

BARICADĂ, baricade, s. f. Întăritură improvizată constînd dintr-o aglomerare de materiale diferite (arbori, bolovani, vehicule etc.), care servește pentru a întrerupe comunicația pe o anumită arteră de circulație în timp de război sau ca apărare în timpul luptelor de stradă. Pe baricadele Griviței Roșii, în luptele ceferiștilor, s-a afirmat cu putere rolul conducător al Partidului comunist, justețea liniei sale, precum și spiritul adine internaționalist al acestor lupte. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 322, 1/3. Se-nalță mii de baricade Și cad palatele-n ruine. TOPÎRCEANU, S. A. 8. Pe stradele-nroșite de flăcări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișcă batalioane a plebei proletare. EMINESCU, O. I 62. ◊ Expr. A muri pe baricade (sau pe baricadă) = a muri luptînd pentru o idee progresistă, revoluționară. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra adversă.

BARICADĂ, baricade, s. f. Întăritură improvizată (dintr-o aglomerare de materiale diferite), care servește la întreruperea comunicației pe o anumită arteră sau ca apărare, în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A muri pe baricadă = a lupta consecvent pentru o idee, pînă la capătul puterilor sau al vieții. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. – Fr. barricade.

BARICADĂ s.f. Întăritură făcută din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor în timpul unor lupte de stradă, într-o revoluție etc. ◊ A muri pe baricadă = a lupta consecvent, pînă la capăt, pentru o idee. [< fr. barricade, cf. it. barricata].

BARICADĂ s. f. 1. întăritură din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor. 2. (fig.) piedică, obstacol. (< fr. barricade)

BARICADĂ ~e f. Întăritură improvizată prin îngrămădire de materiale și obiecte diverse, pentru a se pune la adăpost în timpul luptelor de stradă, al unei insurecții etc. * A fi de cealaltă parte a ~ei a fi în tabăra opusă. A muri pe ~ a muri, luptând până la capăt pentru o idee. [G.-D. baricadei] /<fr. barricade

baricadă f. șanț de apărare și oprire, făcut din buți, care, lemne și bolovani.

*baricádă f., pl. e (fr. barricade, d. it. barricata). Întăritură făcută din căruțe, pietre din pavaj, lanțurĭ, grinzĭ ș.a. ca să opreștĭ trecerea unuĭ dușman pe o stradă.

*baricadéz v. tr. (fr. barricader). Barez pin baricade; a baricada o stradă, o ușă. V. refl. Mă fortific pin baricade. Fig. Mă închid ca să nu văd pe nimenĭ. V. zăstesc.

baricada (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. baricadez, 3 baricadează; conj. prez. 1 sg. să baricadez, 3 să baricadeze

baricada (a ~) vb., ind. prez. 3 baricadează

baricada vb., ind. prez. 1 sg. baricadez, 3 sg. și pl. baricadează

baricadă s. f., g.-d. art. baricadei; pl. baricade

baricadă s. f., g.-d. art. baricadei; pl. baricade

baricadă s. f., g.-d. art. baricadei; pl. baricade