BARICADĂ, baricade, s. f. Întăritură improvizată constînd dintr-o aglomerare de materiale diferite (arbori, bolovani, vehicule etc.), care servește pentru a întrerupe comunicația pe o anumită arteră de circulație în timp de război sau ca apărare în timpul luptelor de stradă. Pe baricadele Griviței Roșii, în luptele ceferiștilor, s-a afirmat cu putere rolul conducător al Partidului comunist, justețea liniei sale, precum și spiritul adine internaționalist al acestor lupte. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 322, 1/3. Se-nalță mii de baricade Și cad palatele-n ruine. TOPÎRCEANU, S. A. 8. Pe stradele-nroșite de flăcări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișcă batalioane a plebei proletare. EMINESCU, O. I 62. ◊ Expr. A muri pe baricade (sau pe baricadă) = a muri luptînd pentru o idee progresistă, revoluționară. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra adversă.