baricadă sf [At: EMINESCU, P. 122 / Pl: ~de / E: fr barricade] 1 Obstacol improvizat (pe străzile unui oraș, în timpul luptelor de stradă), din diverse materiale (vehicule, saci cu nisip, arbori, bolovani etc.) pentru întreruperea luptelor de stradă sau pentru apărare. 2 (Îe) A muri pe ~de A muri luptând pentru o idee. 3 (Îe) A fi de cealaltă parte a ~dei A fi în tabăra opusă. 4 (Îe) A fi pe ~ A fi la datorie. 5 (Îae) A fi combativ.

baricádă s.f. Întăritură improvizată din diferite obiecte și materiale, pentru întreruperea circulației sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă sau al acțiunilor cu caracter insurecțional. ◇ Expr. A muri pe baricadă (sau baricade) = a muri luptînd pentru o idee. A fi pe baricadă = a) a fi la datorie; b) a fi combativ. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra adversă. • pl. -e. /<fr. barricade.

*BARICADĂ (pl. -ade) sf. Întăritură făcută în mijlocul drumului din bolovani, butoaie, care, lemne, copaci, etc. cu scopul de a se apăra de vrăjmaș, împiedecîndu-l de a trece înainte (🖼 380): ei încercară un minut a se apăra sub ocrotirea unei baricade (BĂLC.) [fr.].

BARICADĂ, baricade, s. f. Întăritură improvizată constînd dintr-o aglomerare de materiale diferite (arbori, bolovani, vehicule etc.), care servește pentru a întrerupe comunicația pe o anumită arteră de circulație în timp de război sau ca apărare în timpul luptelor de stradă. Pe baricadele Griviței Roșii, în luptele ceferiștilor, s-a afirmat cu putere rolul conducător al Partidului comunist, justețea liniei sale, precum și spiritul adine internaționalist al acestor lupte. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 322, 1/3. Se-nalță mii de baricade Și cad palatele-n ruine. TOPÎRCEANU, S. A. 8. Pe stradele-nroșite de flăcări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișcă batalioane a plebei proletare. EMINESCU, O. I 62. ◊ Expr. A muri pe baricade (sau pe baricadă) = a muri luptînd pentru o idee progresistă, revoluționară. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra adversă.

BARICADĂ, baricade, s. f. Întăritură improvizată (dintr-o aglomerare de materiale diferite), care servește la întreruperea comunicației pe o anumită arteră sau ca apărare, în timpul luptelor de stradă. ◊ Expr. A muri pe baricadă = a lupta consecvent pentru o idee, pînă la capătul puterilor sau al vieții. A fi de cealaltă parte a baricadei = a fi în tabăra opusă. – Fr. barricade.

BARICADĂ s.f. Întăritură făcută din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor în timpul unor lupte de stradă, într-o revoluție etc. ◊ A muri pe baricadă = a lupta consecvent, pînă la capăt, pentru o idee. [< fr. barricade, cf. it. barricata].

BARICADĂ s. f. 1. întăritură din diferite materiale sau lucruri, cu scopul de a feri pe cei atacați de loviturile atacatorilor. 2. (fig.) piedică, obstacol. (< fr. barricade)

BARICADĂ ~e f. Întăritură improvizată prin îngrămădire de materiale și obiecte diverse, pentru a se pune la adăpost în timpul luptelor de stradă, al unei insurecții etc. * A fi de cealaltă parte a ~ei a fi în tabăra opusă. A muri pe ~ a muri, luptând până la capăt pentru o idee. [G.-D. baricadei] /<fr. barricade

baricadă f. șanț de apărare și oprire, făcut din buți, care, lemne și bolovani.

*baricádă f., pl. e (fr. barricade, d. it. barricata). Întăritură făcută din căruțe, pietre din pavaj, lanțurĭ, grinzĭ ș.a. ca să opreștĭ trecerea unuĭ dușman pe o stradă.

baricadă s. f., g.-d. art. baricadei; pl. baricade

baricadă s. f., g.-d. art. baricadei; pl. baricade

baricadă s. f., g.-d. art. baricadei; pl. baricade