5 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

barat3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bara] 1 (D. circulație) Care este oprită. (D. dramuri, intrări) Care este închis. 3 (D. texte, cifre, litere etc.) Peste care s-au tras linii.

barát2 sn [At: MDA ms / P: ~uri / E: bara] 1-3 Barare (1-3).

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărei trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară sau o linie cu scopul de a face nevalabil; (despre o indicație scrisă sau, p. ext., despre obiectul pe care se află indicația) peste care s-a tras o bară pentru a o deosebi de altă indicație. Tramvaiul 15 barat.

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat.V. bara.

barát m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratŭ, frate. V. frate și baștină). Vechĭ. Preut catolic. – Și bărat.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

bara vt [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 161, 3/1 / Pzi: -réz / E: fr barrer] 1-2 A închide (circulația sau) accesul pe un drum cu o bară (1). 3-4 (Fig) A împiedica ceva în (dezvoltare sau) progres. 5 A trage o linie peste un text scris anulându-l.

bărát1 sm [At: ODOBESCU, S. I, 101 / V: bar- / Pl: ~ați / E: mg barat] (Înv) Preot catolic.

bărătá [At: HEM 3247 / V: -răita, bătr- / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 vi (Mun) A ocărî. 2 vt (Mun) A certa. 3 vr (Vidin-Timoc) A se văita. 4 vt (Olt) A predestina.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.

BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un drum sau la o stradă, p. ext. cu privire la trecere, circulație) A împiedica, a opri, a întrerupe (închizînd, blocînd sau astupînd, ori așezînd o bară de-a curmezișul). Pînă la repararea podului, drumul este barat. 2. A trage o linie peste un text scris (pentru a indica că nu este valabil și nu trebuie luat în considerare).

BĂRÁT, bărați, s. m. (învechit) Preot catolic. Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.

arată toate definițiile

Intrare: barat
barat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barat
  • baratul
  • baratu‑
  • bara
  • barata
plural
  • barați
  • barații
  • barate
  • baratele
genitiv-dativ singular
  • barat
  • baratului
  • barate
  • baratei
plural
  • barați
  • baraților
  • barate
  • baratelor
vocativ singular
plural
Intrare: bara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bara
  • barare
  • barat
  • baratu‑
  • barând
  • barându‑
singular plural
  • barea
  • barați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • barez
(să)
  • barez
  • baram
  • barai
  • barasem
a II-a (tu)
  • barezi
(să)
  • barezi
  • barai
  • barași
  • baraseși
a III-a (el, ea)
  • barea
(să)
  • bareze
  • bara
  • bară
  • barase
plural I (noi)
  • barăm
(să)
  • barăm
  • baram
  • bararăm
  • baraserăm
  • barasem
a II-a (voi)
  • barați
(să)
  • barați
  • barați
  • bararăți
  • baraserăți
  • baraseți
a III-a (ei, ele)
  • barea
(să)
  • bareze
  • barau
  • bara
  • baraseră
Intrare: bărat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărat
  • băratul
  • băratu‑
plural
  • bărați
  • bărații
genitiv-dativ singular
  • bărat
  • băratului
plural
  • bărați
  • băraților
vocativ singular
  • băratule
  • bărate
plural
  • băraților
Intrare: băraț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băraț
  • bărațul
  • bărațu‑
plural
  • bărați
  • bărații
genitiv-dativ singular
  • băraț
  • bărațului
plural
  • bărați
  • băraților
vocativ singular
  • bărațule
  • bărațe
plural
  • băraților
Intrare: bărăta
verb (VT48)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărăta
  • bărătare
  • bărătat
  • bărătatu‑
  • bărătând
  • bărătându‑
singular plural
  • băra
  • bărătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărăt
(să)
  • bărăt
  • bărătam
  • bărătai
  • bărătasem
a II-a (tu)
  • bărăți
(să)
  • bărăți
  • bărătai
  • bărătași
  • bărătaseși
a III-a (el, ea)
  • băra
(să)
  • bărate
  • bărăta
  • bărătă
  • bărătase
plural I (noi)
  • bărătăm
(să)
  • bărătăm
  • bărătam
  • bărătarăm
  • bărătaserăm
  • bărătasem
a II-a (voi)
  • bărătați
(să)
  • bărătați
  • bărătați
  • bărătarăți
  • bărătaserăți
  • bărătaseți
a III-a (ei, ele)
  • băra
(să)
  • bărate
  • bărătau
  • bărăta
  • bărătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

barat

  • 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stăvilit zăgăzuit
  • 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: anulat
    • 2.1. prin extensiune (Despre obiectul pe care se află indicația) Peste care s-a tras o bară pentru a o deosebi de altă indicație.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Tramvaiul 15 barat.
        surse: DLRLC

etimologie:

bara

  • 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: opri stopa (opri) împiedica întrerupe un exemplu
    exemple
    • Până la repararea podului, drumul este barat.
      surse: DLRLC
  • 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: anula

etimologie:

bărat

  • 1. învechit Călugăr sau preot catolic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.
      surse: DLRLC

etimologie:

băraț

  • 1. învechit Călugăr sau preot catolic.
    surse: DEX '96

etimologie: