5 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

barat3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: bara] 1 (D. circulație) Care este oprită. (D. dramuri, intrări) Care este închis. 3 (D. texte, cifre, litere etc.) Peste care s-au tras linii.

barát2 sn [At: MDA ms / P: ~uri / E: bara] 1-3 Barare (1-3).

barát1, -ă adj. 1 (despre drumuri, intrări etc.) Care este închis, blocat; a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2 (despre texte, litere, cifre etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii. • pl. -ți, -te. /v. bara; cf. fr. barré.

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărei trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară sau o linie cu scopul de a face nevalabil; (despre o indicație scrisă sau, p. ext., despre obiectul pe care se află indicația) peste care s-a tras o bară pentru a o deosebi de altă indicație. Tramvaiul 15 barat.

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat.V. bara.

barát m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratŭ, frate. V. frate și baștină). Vechĭ. Preut catolic. – Și bărat.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula; a anula. – Din fr. barrer.

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

bara vt [At: CONTEMP., Seria II, 1949, nr. 161, 3/1 / Pzi: -réz / E: fr barrer] 1-2 A închide (circulația sau) accesul pe un drum cu o bară (1). 3-4 (Fig) A împiedica ceva în (dezvoltare sau) progres. 5 A trage o linie peste un text scris anulându-l.

bărát1 sm [At: ODOBESCU, S. I, 101 / V: bar- / Pl: ~ați / E: mg barat] (Înv) Preot catolic.

bărătá [At: HEM 3247 / V: -răita, bătr- / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 vi (Mun) A ocărî. 2 vt (Mun) A certa. 3 vr (Vidin-Timoc) A se văita. 4 vt (Olt) A predestina.

bará vb. I tr. 1 A împiedica, a întrerupe, a opri trecerea, intrarea, circulația (pe un drum). Troienele barează șoseaua. 2 A trage una sau mai multe linii pe un text scris, pentru a arăta că este anulat. ◆ A face un semn specific într-o rubrică a unui formular pentru a arăta că nu există date referitoare la rubrica respectivă. 3 (compl. indică ape curgătoare) A stăvili, a zăgăzui. Fig. (compl. indică acțiuni, evenimente etc.) A împiedica. I-a barat accesul la cultură. • prez.ind. -ez. /<fr. barrer.

bărát1 s.m. (înv.) Călugăr sau preot catolic. • pl. -ți. /<magh. barát.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația, a închide accesul pe un drum etc. 2. A trage una sau mai multe linii peste un text scris, pentru a arăta că este anulat; a anula. – Din fr. barrer.

BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un drum sau la o stradă, p. ext. cu privire la trecere, circulație) A împiedica, a opri, a întrerupe (închizînd, blocînd sau astupînd, ori așezînd o bară de-a curmezișul). Pînă la repararea podului, drumul este barat. 2. A trage o linie peste un text scris (pentru a indica că nu este valabil și nu trebuie luat în considerare).

BĂRÁT, bărați, s. m. (învechit) Preot catolic. Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101.

BARÁ, barez, vb. I. Tranz. 1. A opri, a întrerupe, a împiedica o trecere, circulația etc. 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a arăta că nu este valabil. – Fr. barrer.

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.

BARÁ vb. I. tr. 1. A întrerupe, a opri, a împiedica cu o bară, cu un obstacol etc. circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.). 2. A trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text, un pasaj etc.). [< fr. barrer].

BARÁ vb. tr. 1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa. 2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text). (< fr. barrer)

A BARÁ ~éz tranz. 1) (căi, drumuri, accese) A închide cu ajutorul unei bare; a bloca. 2) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui baraj; a stăvili; a zăgăzui; a îndigui. 3) (texte, cifre) A face o linie pentru a anula. /<fr. barrer

bărat m. preot catolic: ascultă cântările latinești ale băratului OD. [Ung. BÁRAT = slav. BRATŬ, frate].

*baréz v. tr. (fr. barrer, d. barre, bară). Închid cu bara. Opresc, astup (trecerea), obștruĭez. V. zăpbesc și zăstesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bara (a ~) vb., ind. prez. 3 barea

bărat (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. bărați

bará vb., ind. prez. 1 sg. baréz, 3 sg. și pl. bareáză

bărát (călugăr) s. m., pl. băráți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BARAT adj. stăvilit, zăgăzuit. (O apă ~.)

BARÁ vb. 1. v. bloca. 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. v. zăgăzui.

BARA vb. 1. a astupa, a bloca, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. a tăia. (Copacii căzuți ~ drumul.) 3. a stăvili, a zăgăzui, (Bucov.) a hăti. (~ o apă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

barát (baráți), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bărătá vb. I (reg.) a mustra, a critica, o ocărî.

Intrare: barat
barat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barat
  • baratul
  • baratu‑
  • bara
  • barata
plural
  • barați
  • barații
  • barate
  • baratele
genitiv-dativ singular
  • barat
  • baratului
  • barate
  • baratei
plural
  • barați
  • baraților
  • barate
  • baratelor
vocativ singular
plural
Intrare: bara
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bara
  • barare
  • barat
  • baratu‑
  • barând
  • barându‑
singular plural
  • barea
  • barați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • barez
(să)
  • barez
  • baram
  • barai
  • barasem
a II-a (tu)
  • barezi
(să)
  • barezi
  • barai
  • barași
  • baraseși
a III-a (el, ea)
  • barea
(să)
  • bareze
  • bara
  • bară
  • barase
plural I (noi)
  • barăm
(să)
  • barăm
  • baram
  • bararăm
  • baraserăm
  • barasem
a II-a (voi)
  • barați
(să)
  • barați
  • barați
  • bararăți
  • baraserăți
  • baraseți
a III-a (ei, ele)
  • barea
(să)
  • bareze
  • barau
  • bara
  • baraseră
Intrare: bărat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărat
  • băratul
  • băratu‑
plural
  • bărați
  • bărații
genitiv-dativ singular
  • bărat
  • băratului
plural
  • bărați
  • băraților
vocativ singular
  • băratule
  • bărate
plural
  • băraților
Intrare: băraț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • băraț
  • bărațul
  • bărațu‑
plural
  • bărați
  • bărații
genitiv-dativ singular
  • băraț
  • bărațului
plural
  • bărați
  • băraților
vocativ singular
  • bărațule
  • bărațe
plural
  • băraților
Intrare: bărăta
verb (VT48)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bărăta
  • bărătare
  • bărătat
  • bărătatu‑
  • bărătând
  • bărătându‑
singular plural
  • băra
  • bărătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bărăt
(să)
  • bărăt
  • bărătam
  • bărătai
  • bărătasem
a II-a (tu)
  • bărăți
(să)
  • bărăți
  • bărătai
  • bărătași
  • bărătaseși
a III-a (el, ea)
  • băra
(să)
  • bărate
  • bărăta
  • bărătă
  • bărătase
plural I (noi)
  • bărătăm
(să)
  • bărătăm
  • bărătam
  • bărătarăm
  • bărătaserăm
  • bărătasem
a II-a (voi)
  • bărătați
(să)
  • bărătați
  • bărătați
  • bărătarăți
  • bărătaserăți
  • bărătaseți
a III-a (ei, ele)
  • băra
(să)
  • bărate
  • bărătau
  • bărăta
  • bărătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

barat, baraadjectiv

  • 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: anulat
    • 2.1. prin extensiune (Despre obiectul pe care se află indicația) Peste care s-a tras o bară pentru a o deosebi de altă indicație. DLRLC
      • format_quote Tramvaiul 15 barat. DLRLC
etimologie:

bara, barezverb

  • 1. A opri, a împiedica trecerea, circulația, intrarea etc. DEX '09 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Până la repararea podului, drumul este barat. DLRLC
  • 2. A trage o linie peste un text scris, pentru a-l anula. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: anula
etimologie:

bărat, bărațisubstantiv masculin

  • 1. învechit Călugăr sau preot catolic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toată obștea cuvioasă, muieri și bărbați, asculta cîntările latinești ale băratului. ODOBESCU, S. I 101. DLRLC
etimologie:

băraț, bărațisubstantiv masculin

  • 1. învechit Călugăr sau preot catolic. DEX '96
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.