2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

bancruta vi [At: DA / V: (reg) ~cro~ / Pzi: ~tez / E: ger Bankrottieren] A da faliment.

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].

BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)

A BANCRUTÁ ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren

bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

bancru sf [At: MAIORESCU, D. I, 488 / V: (reg) ~crot sn, (înv) ~căru~ / Pl: ~te / E: fr banqueroute] 1 Faliment (însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin operațiuni frauduloase. 2 (Îs) ~ simplă Bancrută (1) pricinuită de proasta gestiune și considerată ca delict. 3 (Îs) ~ frauduloasă Bancrută (1) pricinuită de fraudă și considerată drept crimă. corectată

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.

BANCRÚTĂ, (rar) bancrute, s. f. (În orînduirea capitalistă) Situația unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă.

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute.

BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].

BANCRÚTĂ s. f. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta)

BANCRÚTĂ ~e f. ec. Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. ~ simplă. ◊ ~ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. Bankrotte

bancrută f. faliment (= fr. banqueroute).

*bancrútă f., pl. e (fr. banqueroute, d. it. bancarotti, „bancă ruptă”, faliment). Faliment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutá vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte

arată toate definițiile

Intrare: bancruta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bancruta
  • bancrutare
  • bancrutat
  • bancrutatu‑
  • bancrutând
  • bancrutându‑
singular plural
  • bancrutea
  • bancrutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bancrutez
(să)
  • bancrutez
  • bancrutam
  • bancrutai
  • bancrutasem
a II-a (tu)
  • bancrutezi
(să)
  • bancrutezi
  • bancrutai
  • bancrutași
  • bancrutaseși
a III-a (el, ea)
  • bancrutea
(să)
  • bancruteze
  • bancruta
  • bancrută
  • bancrutase
plural I (noi)
  • bancrutăm
(să)
  • bancrutăm
  • bancrutam
  • bancrutarăm
  • bancrutaserăm
  • bancrutasem
a II-a (voi)
  • bancrutați
(să)
  • bancrutați
  • bancrutați
  • bancrutarăți
  • bancrutaserăți
  • bancrutaseți
a III-a (ei, ele)
  • bancrutea
(să)
  • bancruteze
  • bancrutau
  • bancruta
  • bancrutaseră
Intrare: bancrută
bancrută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancru
  • bancruta
plural
  • bancrute
  • bancrutele
genitiv-dativ singular
  • bancrute
  • bancrutei
plural
  • bancrute
  • bancrutelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bancruta

etimologie:

bancrută

  • 1. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: crah faliment un exemplu
    exemple
    • Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă.
      surse: DLRLC

etimologie: