2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

bancruta vi [At: DA / V: (reg) ~cro~ / Pzi: ~tez / E: ger Bankrottieren] A da faliment.

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].

BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)

A BANCRUTÁ ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren

bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

bancru sf [At: MAIORESCU, D. I, 488 / V: (reg) ~crot sn, (înv) ~căru~ / Pl: ~te / E: fr banqueroute] 1 Faliment (însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin operațiuni frauduloase. 2 (Îs) ~ simplă Bancrută (1) pricinuită de proasta gestiune și considerată ca delict. 3 (Îs) ~ frauduloasă Bancrută (1) pricinuită de fraudă și considerată drept crimă. corectată

bancrútă s.f. (fin.) Faliment al unei firme, instituții etc., însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor, prin proastă administrare sau prin operațiuni frauduloase. ◇ Bancrută simplă = bancrută determinată de proastă gestiune, care este considerată delict. Bancrută frauduloasă = bancrută determinată de fraudă, care este considerată infracțiune. • pl. -e. și (înv.) bancărútă s.f. /<fr. banqueroute, it. bancarotta.

bancrută vb. I. intr. (fin.) A da faliment. • prez.ind. -ez. /<germ. bankrottieren.

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.

BANCRÚTĂ, (rar) bancrute, s. f. (În orînduirea capitalistă) Situația unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă.

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orînduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute.

BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].

BANCRÚTĂ s. f. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta)

BANCRÚTĂ ~e f. ec. Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. ~ simplă. ◊ ~ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. Bankrotte

*bancrútă f., pl. e (fr. banqueroute, d. it. bancarotti, „bancă ruptă”, faliment). Faliment.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancrutea

bancrutá vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză

bancru s. f., g.-d. art. bancrutei; pl. bancrute

bancrútă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancrúte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BANCRUTA vb. (FIN.) (înv.) a mofluza. (Negustorul a ~.)

BANCRU s. (FIN.) crah, faliment, (înv. și reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzlîc, (înv., în Transilv.) cridă. (~ unei mari întreprinderi capitaliste.)

Intrare: bancruta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bancruta
  • bancrutare
  • bancrutat
  • bancrutatu‑
  • bancrutând
  • bancrutându‑
singular plural
  • bancrutea
  • bancrutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bancrutez
(să)
  • bancrutez
  • bancrutam
  • bancrutai
  • bancrutasem
a II-a (tu)
  • bancrutezi
(să)
  • bancrutezi
  • bancrutai
  • bancrutași
  • bancrutaseși
a III-a (el, ea)
  • bancrutea
(să)
  • bancruteze
  • bancruta
  • bancrută
  • bancrutase
plural I (noi)
  • bancrutăm
(să)
  • bancrutăm
  • bancrutam
  • bancrutarăm
  • bancrutaserăm
  • bancrutasem
a II-a (voi)
  • bancrutați
(să)
  • bancrutați
  • bancrutați
  • bancrutarăți
  • bancrutaserăți
  • bancrutaseți
a III-a (ei, ele)
  • bancrutea
(să)
  • bancruteze
  • bancrutau
  • bancruta
  • bancrutaseră
Intrare: bancrută
bancrută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancru
  • bancruta
plural
  • bancrute
  • bancrutele
genitiv-dativ singular
  • bancrute
  • bancrutei
plural
  • bancrute
  • bancrutelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancruta, bancrutezverb

etimologie:

bancru, bancrutesubstantiv feminin

  • 1. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.